În perioada imediat următoare Crăciunului, preoții încep binecuvântarea caselor și a familiilor. Este vorba despre o tradiție foarte veche, apreciată și astăzi în comunitățile creștine. Prin această activitate, parohul comunității intră în casele credincioșilor pentru a le binecuvânta, pentru a se ruga și pentru a dialoga cu ei.

Biserica recomandă parohilor să efectueze această activitate în fiecare an, potrivit exemplului lui Isus care, împreună cu ucenicii săi, intra în casele oamenilor și le purta darul păcii.

Binecuvântarea anuală a familiilor este considerată o ocazie prețioasă și esențială pentru slujirea pastorală și este importantă pentru că această binecuvântare este conferită într-o casă locuită, deoarece acest gest are în vedere familia și nu locul!

Binecuvântarea are o semnificație aparte, semnificație care se regăsește în paginile Sfintei Scripturi: după cum se relatează în Biblie, cu sângele mielului jertfit de Paște, evreii au uns ușorii și pragul de sus al caselor lor. În acest fel, îngerul Domnului trecea pe lângă casele evreilor în drumul său de exterminare a copiilor de parte bărbătească, oprindu-se numai la casele egiptenilor.

De asemenea, prin intermediul salutului preotului și al binecuvântării lui Dumnezeu, se experimentează eliberarea de păcat. Apoi, fiind folosită și apa binecuvântată, Cristos intră în casele noastre, reînnoindu-se promisiunile făcute la Botez, purificând și făcând din cei binecuvântați noi creaturi.