Când vorbim de „buchet”, de obicei ne referim la cel de flori. Un altfel de buchet au format preoții și surorile din diferite congregații din Dieceza de Chișinău, care au unit propriile carisme și s-au adunat între 28-29 oct în Parohia Sf. Alois Scrosoppi pentru a se ruga, a medita și a aprofunda vocația la MISIUNE, având în vedere de apelul Bisericii pentru activitatea misionară.

Părintele predicator, Iacob Blaszczyszyn a scos în evidență necesitatea „bucuriei” în viața misionarului, o carismă necesară pentru cel care vestește Evanghelia, darul Duhului Sfânt care face rodnică orice cuvânt  care este  zămislit în bucurie. Cu o pertinentă explicație biblică, părintele predicator a făcut să se înțeleagă că bucuria este una ca și Izvorul din care iese Dumnezeu. Bucuria atinge în chip deosebit sufletul și de aceea se deosebește radical de plăcerea simțurilor trupești, fapt pentru care vestitorul Evangheliei, trebuie să aibă o legătură permanentă cu CEL BUCUROS, adică Dumnezeu. Dumnezeu se bucură pentru fiecare dintre aceia care se angajează să semene Bucuria Evangheliei.

În cea de-a doua zi, duminică după-amiază, între 14.30-17.00, un alt buchet de tineri din Decanatul de Centru s-a alăturat călugărilor și călugărițelor pentru o scurtă meditație despre vocație. Același părinte predicator a scos în evidență prezența a doi protagoniști în orice vocație: 1.cel chemat și 2.CEL CARE CHEAMĂ. Într-o vocație este necesar răspunsul CELUILALT. Nimeni nu se cheamă pe sine și își dă răspuns singur. Și ca să obții un răspuns insistă cu întrebarea: „Ce vrei ca eu să fac, Doamne?”, așa cum procedau chemații din Vechiul Testament. Exemplul propus de părintele predicator a fost figura fascinantă a tânărului profet Ieremia, care s-a simțit capturat, sedus, forțat de Dumnezeu ca să meargă acolo unde este trimis.

După meditație, fiecare congregație a prezentat pe scurt istoricul congregației și fondatorul. Materialele propuse erau cu atât mai interesante, cu cât informațiile și mai ales imaginile erau noi și interesul pentru ele se traduceau în tăcerea cu care erau privite.

Încununarea acestei mici oaze misionare a constituit-o rugăciunea de adorație în biserica „Sf. Alois Scrosoppi”, în timpul căreia au fost exprimate rugăciuni de mulțumire, de cerere, de iertare în fața MISONARULUI EUHARISTIC, rugăciuni împletite cu cântece izvorâte din bucurie.

Pr. Ștefan Socaciu