Richard a venit din Statele Unite ale Americii împreună cu familia sa. A fost o alegere de credință în cadrul Căii Neocatecumenale. La sosire, s-a întâlnit cu episcopul Anton Coșa, căruia i-a prezentat familia și i-a explicat și motivele acestei alegeri misionare.

Richard, răspunzând la câteva întrebări, a dorit să mărturisească și să împărtășească alegerea sa de credință.

 

Recunoștința și iubirea pentru Dumnezeu sunt motivația pe care eu și familia mea o avem pentru a răspunde chemării de a evangheliza poporul din Moldova. Dacă nu ar fi fost iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, eu și soția mea nu am fi fost căsătoriți, iar cele trei fiice ale noastre nu s-ar fi născut. Cuvântul lui Dumnezeu și Biserica Sa ne-au ajutat să trecem prin momente dificile în timpul căsniciei noastre. Uneori având abia suficiente resurse pentru a supraviețui, iar alteori avându-le din belșug, dar oferindu-ne întotdeauna perspectiva că iubirea învinge totul și găsirea bucuriei în a face voia Sa. Bucuria de a face voia Tatălui este motivul pentru care am lăsat tot ce aveam în America cu speranța de a acumula comori în Ceruri.

 

 

Calea Neocatecumenală este viața mea. M-a învățat să-L pun mereu pe Dumnezeu pe primul loc și toate celelalte lucruri vor veni la locul lor. Și că viața creștină trebuie să stea pe un trepied format din Cuvânt, Liturghie și Comunitate; dacă lipsește vreunul dintre picioare, atunci persoana cade și nu mai înaintează. De asemenea, ne-a învățat că viața nu vine din abundență de bunuri și că trebuie să împărțim cu alții binecuvântările lui Dumnezeu. Cel mai bun lucru pe care îl putem împărtăși este Credința noastră.

 

Drumul de credință este cel mai important parcurs pe care trebuie să îl întreprindă familia. Mulți creștini pornesc singuri în această călătorie, dar dacă are loc convertirea, atunci familia îi va urma. Uneori va fi o familie de credință și nu una de sânge, dar oricum, Dumnezeu dorește ca această călătorie să nu fie făcută de unul singur. În cele din urmă, chiar și familia de sânge care parcurge acest drum de credință va deveni o familie de credință, unde cu toții sunt frați și surori ai lui Cristos, în pofida relațiilor familiale.

 

 

Înainte de a veni aici, am încercat să le explicăm copiilor că stilul nostru de viață se va schimba drastic dar și, până acum, Dumnezeu ne-a oferit mult mai mult decât ne așteptam. Membrii comunității care erau deja în misiune aici ne-au primit cu brațele deschise, iar copiii și-au făcut deja prieteni. Este ceva cu totul diferit, dar uimitor să te afli într-o comunitate de oameni care împărtășesc aceeași chemare și trăiesc aceeași bucurie. Este ceva cu adevărat greu de explicat sau de experimentat pentru cineva care nu-și poate imagina așa ceva. Personal, știu că este ceva ce nu vreau să dispară niciodată și se pare că și restul familiei mele simte la fel. Deocamdată, copiii sunt entuziasmați să își facă noi prieteni care au părinți asemănători părinților lor, care au lăsat totul în urmă pentru a-l urma pe Cristos.

 

Pentru ca Dumnezeu să fie pe primul loc în viața noastră, trebuie să devină primul lucru pe care îl facem dimineața și ultimul pe care îl facem seara. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, viața noastră de zi cu zi devine o povară greu de dus, care se reflectă la rândul ei în relația noastră cu ceilalți. Au fost momente în trecut în care eu și soția mea am neglijat rugăciunea zilnică, iar presiunea asupra relației noastre devine atât de mare încât chiar și copiii noștri observând aceasta ne spuneau că trebuie să ne rugăm. Este îngrozitor să auzi această mustrare de la ei, dar este bine în sensul că ei văd importanța rugăciunii. Acest lucru a devenit și mai important acum când suntem în misiune, deoarece Satana este furios și va aștepta momentul cel mai potrivit pentru a ne lovi. Trebuie să fim vigilenți și să ne îmbrăcăm în armura lui Dumnezeu prin Cuvânt și rugăciune.