În ultima zi a anului, în toate bisericile se cântă imnul "Te Deum", care poate fi cântat și la alte ocazii speciale.
În Liturghia Orelor, ea își găsește locul la sfârșitul Oficiului Lecturilor, înainte de rugăciunea de încheiere la solemnități, sărbători, duminici, cu excepția celor din Postul Mare, din octava Paștelui și de Crăciun.
Originea imnului a fost disputată, în mod tradițional se credea că este atribuit Sfântului Ciprian al Cartaginei, până în prezent, unii cercetători înclină cu o oarecare probabilitate spre compunerea sa de către Niceta, episcop de Remesiana, care nu trebuie confundat cu Sfântul Niceta care a evanghelizat Dacia, pe la sfârșitul secolului al IV-lea.
Datorită tonului său solemn, a fost pusă pe muzică de cei mai mari muzicieni din diferite epoci, printre care: Palestrina, Haendel, Mendelssohn, Mozart, Haydn și Verdi.
Compoziția sa în proză ritmată este asemănătoare cu cea a psalmilor și a cântecelor biblice și poate fi împărțită în trei părți:
prima, până la Paraclitum Spiritum, este o laudă trinitară adresată Tatălui dintr-un punct de vedere literal, foarte asemănătoare cu o anaforă euharistică, care conține triplul Sanctus;
a doua parte, de la Tu rex gloriae până la sanguine redemisti, este o laudă adusă lui Cristos Răscumpărătorul;
ultima, de la Salvum fac, este o continuare de implorări și versuri luate din psalmi.
În Catedrala din Chișinău, la finalul celebrării euharistice de mulțumire din această seară, poporul lui Dumnezeu va înălța imnul de mulțumire pentru toate binefacerile acordate în acest an care se apropie de sfârșit.
C.L.
_-_stained_glass,_Gregor._Te_Deum.jpg)
