Elena și Edward vor celebra, la 16 iulie, în Catedrala „Providența Divină” din Chișinău sacramentul Căsătoriei. Cu această ocazie, le-au fost adresate câteva întrebări referitoare la importanța vieții conjugale. Cu mare disponibilitate și simplitate au răspuns acestei invitații.
Elena și Edward, vă pregătiți să sărbătoriți Taina Căsătoriei în anul în care Papa Francisc a cerut să reflecteze asupra documentului Amoris Laetitia. Cum a afectat credința ta această alegere?
Am putea spune mai degrabă că din credința noastră s-a născut bucuria iubirii, continuată de Taina Căsătoriei, care reprezintă o încununare, o întregire a trăirii de Dumnezeu în sufletele noastre. Pentru că, să nu uităm ceea ce a spus Sfântul Ioan Paul al II-lea: „Dumnezeul nostru, în misterul său cel mai intim, nu este singurătate, ci o familie”.
Documentul Amoris Laetitia invită soții să formeze „familii misionare”. Simți în inima ta cât de importantă este mărturia ta ca soți creștini, dedicați vieții ecleziale și atenți la Evanghelia lui Hristos?
Noi credem că familia este, prin excelență, una misionară. Începând de la ceremonia în care este materializat Sacramentul Căsătoriei, continuând cu participarea la sfintele liturghii și cu împărtășirea practică, în comunitate, printre ceilalți, a Cuvântului lui Dumnezeu, în forma lui ce mai tandră, cea mai caritabilă, cea mai revelatoare.
Mulți tineri se confruntă cu Taina Căsătoriei doar ca o sărbătoare, bucuria familiei, a prietenilor și atunci totul se termină. Crezi în dragoste care nu se va termina niciodată?
Taina Căsătoriei este mult mai mult decât un eveniment monden. Este începutul unui drum către maturitate spirituală, către o împlinire emoțională, umană, socială, materială. Iar acest drum, pentru a atinge cel mai înalt grad de maturitate, de comuniune cu Cristos, nu poate tinde decât spre infinit. “Până când moartea ne va despărți” este o promisiune dinamică, asumată, de creștere, de înflorire, de împărtășire a iubirii între soți, care formează un singur tot: „Se va uni cu soția sa și amândoi vor fi un singur trup” (Mt 19,5; cf. Gen 2,24).
Cum poate un cuplu creștin să trăiască rugăciunea în familie și astfel să facă din fiecare familie o mică „biserică casnică”?
Așa cum spune și Sfântul Părinte Francisc: „Spațiul vital al unei familii se poate transforma în biserică familială, în sediu al Euharistiei, al prezenței lui Cristos așezat la aceeași masă.” Familia creștină caută bucuria binecuvântării lui Dumnezeu prin fiecare moment de rugăciune, de reculegere, de aprofundare a misterelor creștine. Iar „biserică casnică” este printre cele mai bune, mai sigure, adăposturi ale abandonării în rugăciunea întru Cristos, sub supravegherea și ghidarea tandră a Mariei.
Ce expresie a cuvântului lui Dumnezeu consideri că este importantă pentru viitorul vieții tale de căsătorit și care poate fi proiectul tău de viață?
Am vrea să răspundem la acestă întrebare prin cele subliniate de Sfîntul Părinte Francisc în AmorisLaetitia: „Sfântul Ioan Paul al II-lea a dedicat familiei o atenție deosebită prin catehezele sale despre iubirea umană, Scrisoarea către familii (Gratissimam sane) și, mai ales, cu exortația apostolică Familiaris consortio. În aceste documente, pontiful a definit familia drept «cale a Bisericii»; a oferit o viziune de ansamblu despre vocația la iubire a bărbatului și a femeii; a propus liniile fundamentale pentru pastorația familiei și pentru prezența familiei în societate. Îndeosebi, tratând despre caritatea conjugală (cf. Familiarisconsortio, 13), a descris modul în care soții, în iubirea lor reciprocă, primesc darul Duhului lui Cristos și trăiesc chemarea lor la sfințenie”. Căsătoria este un „dar” al Domnului (cf. 1Cor 7,7), și de aceea, noi vom respecta și vom înmulți, prin iubire, acest sfânt “dar”al Domnului în familia noastră.
