Cu ocazia Zilei Mondiale a bolnavilor de lepră, pe lângă faptul că ne rugăm pentru toți cei afectați de această boală, dorim să sensibilizăm opinia publică pentru a asigura dreptul la sănătate pentru toți, începând cu cei mai săraci.
Lepra este una dintre cele 20 de boli tropicale uitate, care afectează anual peste un miliard de oameni din întreaga lume, provocând dizabilități. Toate sunt vindecabile și au cauze comune: sărăcia, lipsa unei igiene și a unei alimentații adecvate și sisteme de sănătate locale foarte slabe.
În mod dramatic, la fiecare trei minute se produce o nouă infectare cu lepră în lume, iar unul din 10 bolnavi este un copil. Numărul anual de persoane diagnosticate a crescut cu 10,2% în cursul anului 2021. Diagnosticul la copii este, de asemenea, în creștere.
În prezent, lepra este încă o problemă majoră de sănătate în mai multe țări din Africa, Asia și America Latină, unde persistă condiții socio-economice precare ce favorizează transmiterea bolii. De aceea este important să continuăm monitorizarea.
Comunitatea eclezială este chemată să se implice, conștientă, așa cum îi plăcea lui Raoul Follereau să repete, că „nimeni nu are dreptul să fie fericit singur”, dar și găsind încurajare în expresia evanghelică „vor fi mângâiaţi!” (Mt 5,4)
Raoul Follereau a fost apostolul leproșilor. A fost un jurnalist catolic francez. Prima sa întâlnire cu lepra a avut loc în 1939: în timpul unei călătorii în Coasta de Fildeș împreună soția sa Madeleine, după o defecțiune a mașinii, șoferul a refuzat să continue. Cuplul l-a întrebat de ce, iar el a răspuns pur și simplu că „sunt leproși”. Într-adevăr, pe marginea drumului, privindu-i fără să te apropii, erau câteva persoane desfigurate de un fel de boală. Întors în Franța, unde izbucnise războiul, iar cei doi, din cauza antinazismului fervent al lui Raoul, au trebuit să se ascundă într-o mănăstire de călugărițe a cărei maică stareță le-a vorbit despre planurile de a construi un mare centru de îngrijire și reabilitare pentru bolnavii de lepră chiar în Coasta de Fildeș. Pentru Follereau a fost un semn. Ceea ce a început ca un ajutor pentru a finanța proiectul călugărițelor care îl găzduiesc devine o rațiune de viață.
Trebuie amintite, de asemenea, cuvintele de încurajare ale Papei Francisc: „Îmi exprim apropierea față de cei care suferă de această boală și sper că nu le lipsește sprijinul spiritual și asistența medicală. Este necesar să lucrăm împreună pentru integrarea deplină a acestor persoane, depășind orice discriminare asociată cu o boală care, din păcate, afectează încă atât de mulți, în special în contextele sociale mai sărace”.
C. L.