Aceasta este experiența unui grup de tineri ucraineni, oaspeți ai Fundației „Don Bosco” din Chișinău, care, la fel ca mulți alții, au fost primiți în această structură, împreună cu mamele lor.

 

Pe măsură ce treceau zilele, au descoperit un loc, cum este Oratoriul Salezienilor, unde se puteau integra, colabora, înțelege cum funcționează viața într-o structură unde în fiecare zi, la orele după-amiezii, se adună mulți copii și tineri de vârsta lor.

 

Gherman, Sașa, Iulia, Maxim, Maria, Elvira, Sofia și Katia - acestea sunt numele lor - nu au stat degeaba, ci, încurajați de colegii lor moldoveni, au trecut și ei de la a fi oaspeți la a deveni voluntari. Munca lor este să păstreze depozitul în ordine, să păstreze cantina curată, să distribuie mesele celorlalți oaspeți și să împărtășească jocurile și distracțiile cu ceilalți copii.

 

Acești tineri au devenit parte integrantă a Oratoriului și și-au asumat un rol responsabil și solicitant în cadrul structurii.

 

Cu siguranță, din când în când se întrevăd suferințele din cauza conflictului și despărțirea de familie și de patrie, și nici nu se putea altfel, dar în inimile lor există seninătatea potrivită pentru a face față unui moment dificil pentru ei.

 

Încă din primele zile ale războiului, Fundația „Don Bosco” și-a pus la dispoziție structurile pentru primirea refugiaților, mulți au trecut pe acolo, iar acum s-a creat un grup stabil de familii, care nu intenționează să continue drumul spre Europa și așteaptă ca situația din Ucraina să se schimbe.

C. L.