În perioada 13 -15 noiembrie, la Centrul European „Ioan Paul al II-lea” din Buiucani (Chişinău) au avut loc exerciţiile spirituale anuale pentru preoţii care activează în Dieceza de Chişinău. La acest moment de comuniune şi reculegere spirituală condus de mons Paolo Pezzi, Arhiepiscop Mitropolit de Moscova, au participat alături de Preasfinţitul Anton zece preoţi diecezani şi cinci preoţi dehonieni care activează în Transnistria.

Preambulul meditaţiilor ţinute de mons. Pezzi s-a concentrat pe tematica vocaţiei preoţeşti.

„Este important sa ne întoarcem des la prima noastră întîlnire cu Isus, amintindu-ne că el ne cheamă mereu; ce a mai rămas din prima noastră întîlnire cu Isus, mai este ceva din caldura privirii sale care ne-a cucerit atunci pentru totdeauna?” i-a întrebat Arhiepiscopul de Moscova pe cei prezenţi, invitându-i la o re-dimensionare a vieţii preoţeşti.

Au continuat trei zile în care tematica meditaţiilor s-a concentrat pe re-descoperirea virtuţilor cardinale ca fundament al vieţii şi activităţii prezbiterale, încheindu-se vineri, 15 noiembrie, cu o meditaţie pe tema pocăinţei. Redăm în continuare câteva spicuiri relevante din meditaţiile mons. Pezzi predicate în limba rusă.

„Credinta nu este doar o iluzie care înlocuieşti dorinţa noastră de viitor. Dimpotrivă ea ne descoperă si desăvârşeşte dorinţa noastră de a fi împliniţi”.

„Nimeni nu-şi poate descoperi şi deţine singur de la sine virtutea speranţei, pentru că ea se naşte doar din întâlnirea personală cu Cristos. Nu poate exista speranţa dacă nu există credinţa. Aceste două virtuţi sunt atât de legate între ele, încât uneori le-am putea schimba între ele, una in locul celeilalte. Puterea sperantei constă in aceea că Cristos îşi împlineşte promisiunile sale. În acest sens am mai spus ca speranta se naşte ca o floricică pe coloana credinţei”.

„Ce este virtutea iubirii? să ne iubim unul pe altul, si atunci Dumnezeu este în noi cu iubirea Sa. In asta constă a dori binele aproapele, sa trăieşti şi să faci totul de dragul lui. Să te dai cuiva ca dar, înseamnă să acţionezi şi să faci totul pentru celălat. Şi prima nuanţă a acestei iubiri reciproce este aceea de a acţiona pentru binele celuilalt, astfel încît el să devină cel pe care l-a voit Dumnezeu, si nu noi. În acest sens iubirea de aproapele înseamnă slujirea celuilalt. Slujire! Şi pe această cale îl întîlnim pe Dumnezeu. Să-l acceptăm pe celălalt aşa cum este el pentru că aşa este el, nu pentru va fi aşa cum doresti tu”.

Mons. Paolo Pezzi a fost hirotonit preot în anul 1990 în Fraternitatea Sacerdotală a Misionarilor Sf. Carol Boromeu. Exponent al Mişcării „Comuniune şi Eliberare”, după obţinerea doctoratului în teologie pe tema catolicilor din Siberia, în 1993 a plecat în Rusia unde şi-a continuat fără întrerupere activitatea pastorală. După un an academic în care a fost rectorul Seminarului din Sankt Petersburg, în 2007 a fost numit şi hirotonit Arhiepiscop Mitropolit de Moscova de către Papa Benedict al XVI-lea.