Nu mă bucur că de-acuma

Nu voi mai veni pe-aici,

Dar vă las ca amintire

Anișorii mei cei mici.

Rămâi cu bine, grădiniță!

În gândul meu, mereu vei fi,

Ne despărțim cu greu de tine,

Dar ne-ncetat, te vom iubi.

Și a început serbarea de sfârșit de an a frumoasei noastre grădinițe din Crețoaia, după care copilul meu drag va lua calea învățăturii școlare. În calitate de mamă dar și de cadru medical pediatru, spun cu mâna pe inimă că mult ne-a binecuvântat Dumnezeu pe noi cei dintr-un sat uitat de toți cu această grădiniță, e mai mult decât a doua casă pentru copiii noștri. Ce fericire ca să-ți vezi copiii seara, buchisind primele slove dintr-un ziar uitat pe masă, și asta înainte de a începe clasele elementare de școală!  Ca să nu mai spun de rugăciunea de mulțumire înainte de masă, pe care de fapt, ne-au învățat-o copiii. Grădinița aceasta din sat, a făcut mult mai mult: ne-a unit mai mult pe noi părinții, să ne cunoaștem mai bine și să fim mai apropiați, și la bine și la greu, de parcă nu ar fi o grădiniță pentru copii dar și pentru noi, adulții.

Serbarea de sfârșit de ani, așa și a fost: un moment de tristețe, dar și unul de bucurie, cu cântece, dansuri, scenete, momente comice, dar și lacrimi de bucurie pentru copiii noștri, care la sfârșit, fiecare au dat drumul spre cer porumbeilor albi, așa cum este sufletul lor curat.

Mulțumim Doamne pentru aceste momente, mulțumim părintelui Andrei, surorilor educatoare, sr. Antonina și sr. Lucja,  , personalului de serviciu.

Și împreună cu copiii noștri spunem și noi: ”Binecuvântată să fii grădiniță!”.

Inna Cheian