Este o tradiție veche de secole ca în seara ultimei zile a anului să fie intonat imnul „Te Deum”, la sfârșitul liturghiei de după-amiază, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darul timpului.

 „Te Deum” este un imn creștin de mulțumire care se cântă în mod tradițional în seara zilei de 31 decembrie, ca mulțumire pentru anul care tocmai se încheie în cadrul Vesperelor I ale Solemnității Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu.

Există mai mulți autori între care se dispută paternitatea textului. În mod tradițional a fost atribuit sfântului Ciprian al Cartaginei, dar astăzi specialiștii atribuie textul final sfântului Niceta, episcop de Remessiana, de la sfârșitul secolului al IV-lea. Potrivit unei legende, „Te Deum” a fost intonat de sfântul Ambroziu și sfântul Augustin în ziua botezului celui din urmă, care a avut loc la Milano în anul 386, motiv pentru care a fost numit și „imnul ambrozian”.

Odată cu imnul „Te Deum” se închide un an în așteptarea anunțului solemn al celui nou, pe care Biserica îl începe cu preamărirea Mariei, Maica lui Dumnezeu.

Imnul de laudă și mulțumire răsună la 31 decembrie în toate bisericile din lumea catolică, pentru a-l lauda pe Dumnezeu pentru ceea ce s-a realizat cu ajutorul iubirii sale.

„Îi aduc laudă lui Dumnezeu Tatăl, stăpânul timpului și al istoriei”, – a comentat PS Anton Coșa – pentru ceea ce ne-a fost dat să trăim în acest an care se încheie, în pofida suferinței cauzate de pandemie, care a marcat viața multora. Este și un an care trebuie amintit pentru darurile primite, pentru ceea ce am realizat, mereu conștienți că am fi putut face mai mult”.

„Îi mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dăruit – a continuat episcopul –, dar suntem mereu cu privirea ațintită spre viitor și total încrezători în Dumnezeu, prin credința Fecioarei Maria. Într-adevăr, cu ea vom începe noul an”.

C. L.