Ziua era posomorâtă, prognoza meteo transmitea ploi cu descărcări electrice, presiunea atmosferică era scăzută, motiv pentru care, în interior domina o stare depresivă. Însă doar gândul la rugăciunea comună cu Sfântul Părinte anihila orice prejudecată: alegerea a fost făcută. Plecăm! Pentru această întâlnire ne-am pregătit din timp, parohii propuneau materiale tematice și, în suflet, fiecare înțelegea că va participa la un eveniment istoric, însă cum va fi acesta, nimeni nici nu-și putea imagina. Când am ajuns la Iași, cerul era înnourat și fiecare dorea să ajungă cât mai repede la locul indicat până nu a început ploaia. De la locul de parcare și până la locul întâlnirii drumul era bine organizat, eram întâmpinați de tineri voluntari care ne propuneau foi volante cu traseul și ziare, întrebându-ne dacă ne mai pot ajuta și cu altceva: încă un lucru minunat. Am simțit o atmosferă fraternă chiar din momentul cum am ajuns. În momentul în care eram deja la punctele de acces, a și început să plouă. Cerul era acoperit de nori gri, ploaia era torențială și cu grindină, însă voluntarii cu dăruire continuau să se îngrijească de noi, oferindu-ne pelerine pentru ca ploaia să nu ne pătrundă definitiv.
Apoi a început programul. Corul catedralei cânta foarte frumos și, printr-o procesiune solemnă, a fost adusă icoana Maicii Domnului de la Cacica. Și iată că s-a anunțat că Papa Francisc a ajuns la Iași mai devreme decât era prevăzut, motiv pentru care emoția întâlnirii a început să crească. În piață, în diferitele zone s-au adunat peste 100.000 de oameni, fiecare având legat la gât o eșarfă cu logoul întâlnirii și cu o fotografie a Papei Francisc. Eșarfele erau de diferite culori, făcând ca piața să fie multicoloră și astfel să fie sesizată frumusețea diversității, fapt care a creat un dispoziție deosebită.
Cum numai papamobilul și-a început traseul prin mulțime s-au și auzit strigătele de bucurie. Am văzut cum femeile care se aflau alături de mine au început să plângă de bucurie, iar copii, trecând de mulțime și ajungând până la gardul de protecție, își fluturau chipiurile. Toți aplaudau și strigau: „Papa, Papa!” Sfântul Părinte cu iubire și bunătate îi saluta pe toți cu mâna și se părea că nimeni nu a rămas fără atenția sa.
Ca preot, cred că această întâlnire a fost posibilă și datorită mijlocirii celor șapte noi fericiți ai României pe care papa i-a proclamat cu o zi mai târziu. Prezența lor spirituală se simțea pretutindeni. Urcându-se pe scenă, Papa Francisc i-a salutat pe toți în limba română și norii au început să se împrăștie. Și, minune, a ieșit soarele. Întreaga natură mărturisea prezența lui Dumnezeu în mijlocul copiilor săi. Acest har nu poate fi descris altfel decât Providență, ca o minune divină care a creat condițiile pentru întâlnirea Păstorului Bisericii cu turma încredințată lui. Cuvintele Papei pătrundeau adânc în inimile credincioșilor și renășteau speranța. Lectura din Faptele Apostolilor cita cuvintele profetului Ioel: „...voi revărsa din Duhul meu peste orice om. Și vor profeți fii voștri și fiicele voastre, tinerii voștri vor avea viziuni, iar bătrânii voștri vor visa visuri”. În acest moment, toate inimile s-au contopit în una, iar cu fiecare bătaie a lor creștea iubirea și bunătatea. Înțelepciunea cu care Papa a proclamat cele mai simple adevăruri nu poate fi pusă la îndoială, posibil chiar și cel mai sceptic om nu putea să nu fie de acord cu aceasta: „Sfârșitul lumii va veni când cărările dintre vecini vor fi crescute cu iarbă”. Încheindu-și mesajul, Sfântul Părinte s-a rugat împreună cu noi și ne-a binecuvântat.
Poate că nu am înțeles totul, eram obosiți și plouați, dar această întâlnire a meritat toate eforturile noastre. Evident, mai trebuie încă să facem ordine în toate emoțiile și trăirile acestei întâlniri. Sămânța semănată în noi încă trebuie să crească și să ni se deschidă în toată frumusețea și plinătatea ei. Dar deja de acum cu toată convingerea pot spune că sunt fericit să fiu catolic și să am un asemenea Papă. Credincioșii cu care am vorbit după această întâlnire mi-au mărturisit înălțarea lor spirituală. Unii mi-au spus despre bucuria de a avea un astfel de Papă, alții despre bucuria de a aparține Bisericii Catolice. Însă toți erau plini de admirație pentru posibilitatea de a-și întâlni Păstorul și a se ruga cu el.
Pr. Igor Plevschi
