Dragi confrați preoți și persoane consacrate!

Aproape de jumătate de an constat că această pandemie, dincolo de victimele sale sau de limitările impuse de autorități, ne condiționează viața în așa fel încât ne face să trăim într-o incertitudine atât în ceea ce privește relațiile noastre umane obișnuite, cât și obligațiile noastre spirituale comunitare, celebrarea și participarea la viața liturgică, comuniunea inter nos prin intermediul a diferite întâlniri, situație la care nimeni dintre nu s-a așteptat și, de aceea, nici nu s-a pregătit în prealabil. Cu adevărat trăim într-o nouă perioadă diferită de ceea ce trăiam înainte, perioadă pe care, încetul cu încetul, trebuie să o înțelegem pentru a ne putea continua menirea noastră.

În acest context, am ținut mult ca aceste zile de formare permanentă, programate deja de anul trecut, să aibă totuși loc, chiar și numai în această formă combinată, parte on line, parte în grupuri mai mici la nivel decanal, conștientizând necesitatea respectării cât mai mult posibil a regulilor de siguranță sanitară, pentru a da un semnal clar și evident de la nivelul nostru că viața eclezială trebuie să continue, iar noi suntem cei care trebuie să avem inițiativa.

Dragi confrați,

Formarea permanentă a clerului este unul dintre momentele foarte importante ale vieții unei dieceze, iar episcopul are obligația să propună și să le asigure preoților săi astfel de momente de formare și aprofundare a unor tematici urgente și de interes major. Documentul Congregației pentru Cler Inter ea, citând constituția apostolică Regimini Ecclesiae universae, a sf. Papă Paul al VI-lea, cere ca în fiecare Dieceză să fie organizată instruirea și formarea permanentă a preoților și îndeamnă să fie folosite „acele mijloace și subsidii care pot servi preoților pentru a tinde spre sfințenie”; de asemenea, „recomandă să nu se lase la o parte și studiul, tocmai pentru ca, fiind mereu tot mai bine pregătiți în revelația divină, în științele teologice, liturgice dar și în disciplinele umane, să-și exercite în mod cât mai fructuos ministerul lor preoțesc”.

Așa cum majoritatea dintre voi cunoașteți, până nu demult în Dieceza noastră această formare permanentă s-a realizat îndeosebi prin chemarea preoților să participe la cursurile propuse în propriile dieceze sau congregații, iar uneori au fost incluse momente de formare în cadrul a diferite întâlniri ale noastre la nivel diecezan sau decanal. Numai de anul trecut am ales și noi să alternăm de la an la an exercițiile spirituale cu cursurile de formare permanentă a clerului.

În acest zile vom fi deci angajați în primele cursuri de formare permanentă a clerului în Dieceza noastră. Cu această ocazie, aș vrea să aduc sincere mulțumiri vicarului nostru general, Mons. Cesare Lodeserto, pentru efortul depus în organizarea lor, dar și celor trei relatori din afară, care au acceptat să ne ofere serviciile lor, precum și celor trei confrați ai noștri locali care vor prezenta analizele lor cu privire la starea în care ne aflăm la ora actuală cu catehizarea în Dieceza noastră. Aduc un cuvânt de mulțumire și decanilor pentru colaborarea lor, precum și vouă tuturor pentru participarea voastră activă la ele.

Acum aș vrea să facă doar o scurtă trecere în revistă a temelor alese pentru aceste cursuri de formare.

Prima temă este cea a căsătoriei, care va fi dezvoltată din punct de vedere pastoral și canonic, dar și în perspectiva capitolului al VIII-lea al exortației Amoris laetitia, pentru a completa înțelegerea noastră cu privire la acele atitudini pe care trebuie să le avem în fața unor situații familiare iregulare. Multe amănunte ne sunt deja cunoscute și, chiar dacă vor fi repetate, ele ne vor ajuta să le recapitulăm, pe de o parte, iar pe de alta să verificăm corectitudinea acțiunilor noastre de până acum. Subiectul este extrem de delicat pentru noi și, cum bine știți, și în Programul pastoral actual, tema familiei este unul dintre obiectivele importante. Tot în acest sens a avut loc și reînnoirea Tribunalului nostru bisericesc, pentru a da un nou impuls activității sale în vederea ajutorării familiilor noastre care se află în dificultate.

Al doilea subiect este legat de noul „Directoriu pentru cateheză” despre care va face unele considerații Mons. Cesare, nu înainte ca cei trei confrați ai noștri – Stanislav, Vasile și Ruslan – să prezinte analizele lor pentru a vedea unde ne aflăm la ora actuală cu cateheza în parohii, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru a iniția o reflecție comună asupra unei resetări a catehezei, în măsura posibilului, pentru a face un salt de calitate în vestirea kerygmei.

Tot aici, i-am cerut Mons. Cesare să facă o analiză a documentului recent publicat de Congregația pentru cler cu privire la convertirea pastorală a parohiilor, pentru a vedea împreună cum să ne conformăm acestei instrucțiuni prețioase a Bisericii.

Cam acestea au fost considerațiile mele și acum cred că este timpul să dau cuvântul relatorilor noștri. Totuși, permiteți-mi să îndrept atenția voastră asupra importanței discuțiilor ce vor avea loc în grupurile de lucru, care vor urma după fiecare prezentare, pe care le vom împărtăși imediat în public. În acest sens, este necesar ca fiecare grup să facă un rezumat clar și concis despre cele discutate, dând spațiu suficient propunerilor și ideilor de reînnoire pe care dorim să le urmăm. Să nu ne lamentăm mult de ceea ce nu am făcut până acum și să căutăm vinovații, mai bine să dăm loc inspirațiilor divine, implorându-l pe Duhul Sfânt ca el să ne conducă cu lumina sa în aceste momente de har. (Urmează rugăciunea episcopului la Duhul sfânt)

Rugăciune la Duhul Sfânt

Vino, Duhule Sfinte, și aprinde în inimile noastre același foc ce ardea în inima lui Isus în timp ce le vorbea ucenicilor săi despre împărăția lui Dumnezeu. Fă ca acest foc divin să ne fie transmis și nouă la fel ca și ucenicilor în drum spre Emaus.

Ajută-ne să rămânem treji cu mintea și cu inima și să nu ne pierdem atenția în multitudinea de cuvinte pe care le vom auzi și nici să nu ne tulbure până acolo, încât să ne pierdem liniștea sufletească. Dimpotrivă, fă să reușim să scoatem din ele acel foc divin care vine de la tine și care să ne înflăcăreze pentru a te putea sluji cu toată ființa noastră.

Numai tu, o, Duhule Sfinte, poți să faci acest lucru pentru noi! De aceea, îți încredințăm toată slăbiciunea și sărăcia noastră, precum și inimile noastre reci. Fă-ne, Duhule Sfinte, să înțelegem misterul vieții lui Isus. Condu-ne la cunoașterea persoanei sale, pentru a ne întări cu suferințele sale, ca să putem ajunge în gloria sa. Amin!

Slavă Tatălui…