Miercuri, 21 aprilie 2021, la cateheza audienței generale, Papa a reflectat asupra valorii rugăciunii și mai presus de toate a rugăciunii spontane și rostite cu simplitate. Rugăciunea este dialog cu Dumnezeu și „devine cuvânt, invocație, cântare, poezie...”.

 

Rugăciunea îndepărtează sentimentele rele, și atunci când aceste sentimente răpesc inima, Papa a spus: „Trebuie să fim capabili să le dezamorsăm prin rugăciune și prin cuvintele lui Dumnezeu”. A amintit că rugăciunea care nu izvorăște din inimă uneori se reduce la a fi „o recitare vocală”. Toți cunoaștem că „a ne ruga nu înseamnă a repeta cuvinte”, aceasta fiind atitudinea cea mai simplă. De aceea, rugăciunea trebuie să izvorăscă și din inimă și să manifeste profunzimea sentimentelor.

 

Papa Francisc a vorbit și despre rugăciunea Tatăl nostru, spunând că „pe discipoli, atrași de rugăciunea tăcută a Învățătorului, acesta îi învață o rugăciune vocală, Tatăl nostru”.

 

Papa a continuat, subliniind valoarea rugăciunii bătrânilor, pe care o definește drept „cei care se roagă umili”. Rugăciunea lor este cea care „nu deranjează tăcerea, dar mărturisește fidelitatea față de datoria rugăciunii, practicată pentru toată viața”.

 

Rugăciunea necesită constanță și indică ca exemplu „statornicia acelui pelerin rus, despre care vorbește o cunoscută operă de spiritualitate, care a învățat arta rugăciunii repetând la nesfârșit aceeași invocație: Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de noi, păcătoșii!”. În cele din urmă, rugăciunea „devine parte a respirației sale”. O poveste frumoasă, pe care Papa o recomandă tuturor. „Vă recomand să o citiți: vă va ajuta să înțelegeți ce este rugăciunea vocală”.

C. L.