Odată cu îmbunătățirea situației pandemice, Papa Francisc a început să se întâlnească din nou cu credincioșii în aer liber, cu ocazia audienței tradiționale de miercuri, deocamdatănu în Piața „Sfântul Petru”, ci în curtea interioară „Sfântul Damasus” din Palatul Apostolic.
În această miercuri, Papa a continuat cateheza despre rugăciune, afirmând un principiu fundamental al vieții spirituale: rugăciunea nu este în contradicție cu viața de zi cu zi și nu ia timp, „dacă este ceva, este locul în care fiecare acțiune își găsește sensul, este pentru că este pacea lui ”.
Papa ia ca referință și cuvintele sfântului Paul în Prima Scrisoare către Tesaloniceni: „Rugați-vă fără încetare, mulțumiți pentru toate!” Apoi pune o întrebare: cum este posibil să realizăm aceasta „dat fiind că viața noastră este fragmentată în atâtea momente diferite, care nu întotdeauna fac posibilă concentrarea.”. Din această întrebare rezultă „rugăciunea inimii” pe care Papa îi îndeamnă pe credincioșii prezenți să o repete cu el de mai multe ori: „Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, fie-ți milă de mine, păcătosul!”
Papa este conștient că nu este ușor să punem în practică aceste principii. De exemplu, „un tată şi o mamă, cuprinşi de mii de treburi, pot simţi nostalgia de o perioadă a vieţii lor în care era uşor să găsească timpi ritmaţi şi spaţii de rugăciune. După aceea, copiii, munca, treburile vieţii familiale, părinţii care devin bătrâni... Există impresia de a nu reuşi niciodată să se ajungă la capăt. Atunci face bine să ne gândim că Dumnezeu, Tatăl nostru, care trebuie să se ocupe de tot universul, îşi aminteşte mereu de fiecare dintre noi. Aşadar, şi noi trebuie să ne amintim mereu de el!"
Papa explică faptul că „timpii dedicaţi pentru a fi cu Dumnezeu reînsufleţesc credinţa, care ne ajută în concreteţea vieţii, iar credinţa, la rândul său, alimentează rugăciunea, fără încetare”. Prin urmare, „în această circularitate între credinţă, viaţă şi rugăciune se menţine aprins acel foc al iubirii creştine pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi”.
C. L.
