La fel ca și în fiecare miercuri, Papa Francisc s-a întâlnit la Vatican cu credincioșii veniți din diferite părți ale lumii, deși încă în număr limitat din cauza restricțiilor.

 

Pontiful a continuat cateheza despre rugăciune, plecând de la experiența pe care au trăit-o sfinții pe calea credinței, reușind mereu să persevereze: „Adevăratul progres al vieţii spirituale nu constă în înmulţirea extazelor, ci în a fi capabili să perseverăm în timpuri dificile. Şi dacă eşti obosit, opreşte-te un pic şi apoi mergi din nou. Însă cu perseverenţă”.

 

Rugăciunea cunoaște și timpul aridității care „poate să depindă de noi înşine, dar şi de Dumnezeu, care permite anumite situaţii ale vieţii exterioare sau interioare”, sau chiar de suferințele vieții. Experiența credinței este o alternanță continuă a timpurilor de consolare și dezolare, momente în care totul este ușor, în timp ce altele sunt marcate de mari greutăți. Apoi este lenea, „o adevărată ispită împotriva rugăciunii şi, mai în general, împotriva vieţii creştine”, o „formă de deprimare”.

 

O altă dificultate care poate exista în calea rugăciunii este distragerea atenției, atunci când cineva este ocupat cu multe gânduri, lucruri de făcut și angajamente care trebuie respectate. Trebuie să lupți pentru a-ți menține concentrarea, deoarece, printre altele, este necesar să faci totul și pentru a lucra și a studia bine. De fapt, sportivii „ştiu că întrecerile nu se câştigă numai cu antrenamentul fizic, ci şi cu disciplina mentală: mai ales cu capacitatea de a fi concentraţi şi de a menţine trează atenţia”.

 

Isus le amintește adesea discipolilor despre obligația „unei vieţi sobre, conduse de gândul că mai devreme sau mai târziu el se va întoarce” și „nu s-au risipit urmărind orice atracţie care apărea în mintea lor”, dar au încercat să meargă pe calea corectă, făcând binele și făcându-și datoria lor.

C. L.