„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut” (In 20, 29).

Evanghelia după Ioan descrie întâlnirile apostolilor, ale Mariei Magdalena și ale altor
discipoli cu Isus Înviat. El se arată în mod repetat, cu semnele răstignirii, să le deschidă din nou
inimile la bucurie și speranță. Într-una din aceste împrejurări, apostolul Toma este absent. Ceilalți, care l-au întâlnit pe Domnul, îi povestesc despre această minunată experiență, probabil vor să-i transmită aceeași bucurie. Dar Toma nu este în măsură să accepte această mărturie indirectă; el chiar vrea să-l vadă și să-l atingă pe Isus în persoană.

Și acest lucru se întâmplă câteva zile mai târziu: Isus se prezintă din nou unui grup de
discipoli, printre care se află, în cele din urmă, și Toma, care își va proclama credința, apartenența sa totală la Cel Înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Și Isus răspunde:

„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”.

Această Evanghelie a fost scrisă după ce martorii oculari ai vieții, morții și învierii lui Isus
dispăruseră. Încredințarea mesajului Evangheliei generațiilor următoare era inevitabilă, precum și transmiterea lui bazată pe mărturia celor care, la rândul lor, au primit vestea. Aici începe timpul Bisericii, poporul lui Dumnezeu care continuă să proclame mesajul lui Isus, transmițând cu credință cuvântul Său și trăindu-l în mod consecvent.

De asemenea, noi toți l-am întâlnit pe Isus, Evanghelia, credința creștină prin cuvântul și
mărturia altora și am crezut. De aceea „suntem fericiți”.

„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”.

Pentru a trăi acest Cuvânt, să ne amintim de invitația Chiarei Lubich: „El vrea să imprime
în tine, și în toți oamenii care nu au trăit în jurul său, convingerea de a deține aceeași realitate a
Apostolilor. Isus vrea să îți spună că nu ești dezavantajat față de cei care l-au văzut. De fapt, ai
credință, iar acesta este noul mod de a-l „vedea” – ca să zic așa – pe Isus. Cu ea poți să te apropii
de el, să îl înțelegi în profunzime, să îl întâlnești în adâncul inimii tale. Prin credință îl poți
descoperi între doi sau mai mulți frați uniți în numele său sau în Biserica pe care o continuă. […]. Aceste cuvinte ale lui Isus mai sunt încă o chemare pentru tine de a-ți reînvia credința, de a nu aștepta sprijin sau semne pentru a progresa în viața ta spirituală, de a nu te îndoi de prezența lui Cristos în viața ta și în istorie, chiar dacă El poate să ți se pară departe.

[…]. El vrea ca tu să crezi în iubirea Lui, chiar dacă te regăsești în situații dificile sau te copleșesc
circumstanțe imposibile».

Anne este o tânără australiancă născută cu un handicap sever. Ea povestește: „În
adolescență, m-am întrebat de ce n-am murit imediat după naștere, atât de mare era greutatea
dizabilității mele. Părinții mei, care trăiesc Cuvântul Vieții, mi-au dat mereu același răspuns:
„Anne, Dumnezeu te iubește imens și are un plan special pentru tine”. În fața limitelor mele fizice, m-au ajutat să nu mă las blocată de dificultăți, ci mai degrabă să-i „iubesc prima” pe ceilalți, așa cum a făcut Dumnezeu cu noi. Am văzut că multe situații din jurul meu s-au schimbat și mulți oameni la rândul lor au început să fie mai deschiși față de mine și nu numai. De la tatăl meu am primit un mesaj personal pe care să îl deschid după moartea sa, în care era scrisă o singură propoziție: „Noaptea mea nu are întuneric”. Este experiența mea de zi cu zi: de fiecare dată când aleg să îi iubesc și să îi slujesc pe cei de lângă mine, nu mai există întuneric și pot experimenta iubirea pe care Dumnezeu o are pentru mine».

Letizia Magri