Cuvântul de viață pe care ne dorim să-l trăim în această lună este preluat din Cartea Profetului Isaia, un text amplu și bogat, foarte drag și tradiției creștine. De fapt, conține pagini mult iubite, precum anunțarea lui Emanuel, „Dumnezeu cu noi” sau chiar figura Slujitorului suferind, care constituie fundalul relatărilor pătimirii și morții lui Isus.

Acest verset face parte dintr-un cânt de mulțumire pe care profetul îl pune pe buzele poporului Israel când, după ce a trecut de cumplita încercare a exilului, se va întoarce în cele din urmă la Ierusalim. Cuvintele lui deschid inimile spre speranță, pentru că prezența lui Dumnezeu lângă Israel este fidelă, neclintită ca stânca; El însuși va sprijini toate eforturile poporului în reconstrucția civilă, politică și religioasă.

În timp ce cetatea care se credea „semeață”, va fi coborâtă la pământ, pentru că nu a fost construită după planul de iubire al lui Dumnezeu, cea construită pe stânca apropierii Lui se va bucura de pace și prosperitate.

 

 

Cât de actuală este această nevoie de stabilitate și de pace! Și noi, personal și colectiv, trecem prin momente întunecate ale istoriei, care amenință să ne zdrobească sub greutatea incertitudinii și a fricii pentru viitor.

Cum putem depăși tentația de a ne lăsa copleșiți de dificultățile prezentului, de a ne retrage în noi și de a cultiva sentimente de suspiciune și neîncredere în ceilalți?

Ca și creștini, răspunsul este cu siguranță „reconstruirea” cu curaj în primul rând a relației de încredere cu Dumnezeu, care în Isus a devenit aproapele nostru pe drumurile vieții, chiar și pe cele mai întunecate, mai înguste, mai întortocheate și mai abrupte.

Dar această credință nu înseamnă a rămâne în așteptare pasivă. Dimpotrivă, ne cere să muncim din greu, să fim protagoniști creativi și responsabili în construirea unui „oraș nou”, întemeiat pe porunca iubirii reciproce. Un oraș cu ușile deschise, primitor pentru toți, în special pentru „săraci și asupriți”, care au fost întotdeauna favoriții Domnului.

Și pe această cale suntem siguri că vom găsi cu ca însoțitori mulți bărbați și femei care cultivă în inimile lor valorile universale de solidaritate și demnitate a oricărei persoane, respectând creația, „casa noastră comună”.

 

 

În satul spaniol Aljucer, o întreagă comunitate se angajează să construiască relații de fraternitate prin forme de participare deschisă și incluzivă.

Relatează: „În vara anului 2008 am înființat o asociație culturală, cu scopul de a desfășura diverse tipuri de activități, atât din proprie inițiativă, cât și în colaborare cu alte asociații locale, pentru a promova spații de dialog și proiecte umanitare internaționale.

De exemplu, din primul an, am promovat o cină de solidaritate pentru proiectul Fraternity with Africa, pentru a finanța burse de studiu pentru tinerii africani, care se angajează să lucreze în țara lor timp de cel puțin cinci ani. Sunt unele cine care adună aproximativ două sute de persoane, la care colaborează comercianți și asociații.

Suntem foarte fericiți că lucrăm de ani de zile cu o altă asociație. Împreună organizăm un eveniment anual, deschis personalităților din lumea culturii, muzicii, picturii și literaturii, dar și exponenților din lumea politicii, economiei și medicinei. Este o oportunitate pentru toți de a împărtăși experiențe de viață și cele mai profunde motivații pentru alegerile lor”.

 

 

Suntem în așteptarea Crăciunului. Să ne pregătim pentru el, primindu-l imediat pe Isus în Cuvântul Său.

Este stânca pe care să construim și orașul oamenilor: «Să-l întrupăm, să-l facem al nostru, să experimentăm ce putere de viață eliberează, dacă este trăit, în noi și în jurul nostru. Să ne îndrăgostim de Evanghelie până la punctul de a ne lăsa transformați în ea și s-o revărsăm asupra altora. [...] Nu vom mai trăi noi, Cristos se va forma în noi. Vom atinge cu mâna eliberarea de noi înșine, de limitele noastre, de sclaviile noastre, nu numai atât, dar vom vedea explodând revoluția de iubire pe care Isus, liber să trăiască în noi, o va provoca în țesutul social în care suntem cufundați”. 

 

Letizia Magri