„La Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (Lc 1,37).
Suntem la relatarea Bunei Vestiri. Îngerul Gabriel merge la Maria din Nazaret pentru a-i face cunoscute planurile lui Dumnezeu cu privire la ea: va zămisli și va da naștere unui fiu, Isus, care „va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt”. Episodul este în continuitate cu alte evenimente din Vechiul Testament care au dus, la femei sterpe sau foarte bătrâne, la nașteri miraculoase ai căror copii urmau să joace un rol important în istoria mântuirii. Aici, Maria, deși dorește să adere în deplină libertate la misiunea de a deveni mama lui Mesia, se întreabă cum se va putea întâmpla, din moment ce ea este o fecioară. Gabriel o asigură că nu va fi lucrarea omului: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Și adaugă: „La Dumnezeu nimic nu este imposibil!”.
„La Dumnezeu nimic nu este imposibil!”
Această asigurare, care înseamnă că nicio declarație sau promisiune a lui Dumnezeu nu va rămâne neîmplinită - pentru că nimic nu este imposibil pentru El - poate fi formulată și astfel: Împreună cu Dumnezeu nimic nu este imposibil.
Într-adevăr, nuanța textului grecesc „cu, sau aproape, sau împreună cu Dumnezeu”, subliniază apropierea sa de om: Pentru ființa umană sau pentru ființele umane, atunci când sunt împreună cu Dumnezeu și aderă liber la El, nimic nu este imposibil.
„La Dumnezeu nimic nu este imposibil!”
Cum să punem în practică acest cuvânt al vieții? În primul rând, crezând cu mare încredere că Dumnezeu poate acționa chiar și în interiorul și dincolo de limitele și slăbiciunile noastre, precum și în cele mai întunecate condiții ale vieții.
Aceasta a fost experiența lui Dietrich Bonhoeffer care, în timpul întemnițării care avea să ducă la martiriu, scria: „Trebuie să ne scufundăm iar și iar în trăirea, vorbirea, acțiunea, suferința și moartea lui Isus pentru a recunoaște ceea ce Dumnezeu promite și împlinește. Este cert [...] că pentru noi nu există nimic imposibil, deoarece pentru Dumnezeu nu există nimic imposibil; [...] este sigur că noi nu trebuie să pretindem nimic și totuși putem cere orice; este sigur că în suferință este ascunsă bucuria noastră, iar în moarte e ascunsă bucuria noastră... La toate acestea, Dumnezeu a spus „da” și „amin” în Cristos. Acest „da” și acest „amin” sunt terenul solid pe care noi stăm.”
„La Dumnezeu nimic nu este imposibil!”
În încercarea de a depăși aparentul „imposibil” al neajunsurilor noastre, pentru a ajunge „posibilul” unei vieți coerente, un rol decisiv îl joacă dimensiunea comunitară care se dezvoltă acolo unde discipolii, trăind între ei noua poruncă a lui Isus, se lasă locuiți, individual și împreună, de puterea lui Cristos Cel înviat. Chiara Lubich scria în 1948 unui grup de tineri călugări: „Înainte, așadar! Nu cu forța noastră, care este meschină și slabă, ci cu atotputernicia unității. Am constatat, am atins cu mâna, că Dumnezeu între noi realizează imposibilul: miracolul! Dacă rămânem fideli consemnului nostru [...] lumea va vedea unitatea și, odată cu ea, plinătatea Împărăției lui Dumnezeu”.
Cu ani în urmă, când mă aflam în Africa, întâlneam adesea tineri care doreau să fie creștini și care îmi povesteau despre numeroasele dificultăți pe care le întâmpinau zilnic în mediul lor pentru a rămâne fideli angajamentelor de credință și învățăturilor Evangheliei. Vorbeam despre asta ore întregi și, în final, ajungeam întotdeauna la aceeași concluzie: „Singuri este imposibil, dar împreună o putem face”. Isus însuși garantează acest lucru atunci când promite: „Unde doi sau trei sunt adunați în numele Meu (în iubirea Mea), acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. Și cu El toate lucrurile sunt posibile.
Îngrijit de Augusto Parody Reyes și echipa Cuvântul vieții.
