În fiecare an creștinii care aparțin diferitelor Biserici dedică un timp comun rugăciunii, ca să ceară împreună de la Tatăl darul unității, după dorința lui Isus.

El o dorește „pentru ca lumea să creadă” (In 17, 21): unitatea e cea prin care se schimbă lumea, se creează comuniune, fraternitate și solidaritate. Aceasta este în mod fundamental un dar de la Dumnezeu, de aceea este indispensabil s-o cerem cu insistență și încredere de la Tatăl.

Aceasta este experiența unui grup care, în Spania, trăiește Cuvântul vieții. De câțiva ani, în timpul Săptămânii de rugăciune pentru Unitatea creștinilor, ei se simt îndemnați să se roage pentru harul unității și să construiască poduri. Margarita scrie: „Am contactat responsabilul diecezan pentru ecumenism, preoții parohi, preotul ortodox și pastorii evanghelici. Ne-am adunat să ne rugăm, ca și creștini, unanimi, mai întâi în parohia catolică și apoi în cea ortodoxă. De fiecare dată, bisericile noastre sunt umplute de bucuria care vine din prezența lui Dumnezeu. El este cel care deschide calea spre unitate ”.

Pentru 2021, comunitatea monahală din Grandchamp a propus ca lumină pentru acest drum un motto foarte eficient, din Evanghelia după Ioan:

Este o invitație urgentă să trăim și să lucrăm pentru unitatea creștinilor în aceste zile speciale, continuând tot anul, toată viața. Diviziunile noastre sunt o rană gravă, care are nevoie să fie vindecată, în primul rând din mila lui Dumnezeu și apoi din angajamentul de a ne cunoaște, de a ne stima și a mărturisi împreună Evanghelia.

Cu aceste cuvinte, Isus ne revelează pașii siguri pe care să-i facem: înainte de toate să „rămânem” în iubirea sa.

Deci, va trebui să consolidăm relația noastră personală cu El, să-i încredințăm viața noastră, să credem în milostivirea sa. Într-adevăr, Isus „rămâne” mereu cu noi, în fidelitate.

În același timp, El ne cheamă să-l urmăm cu hotărâre, să facem din existența noastră, precum El, un dar oferit Tatălui; ne propune să-l imităm, venind cu delicatețe în întâmpinarea nevoilor oricărei persoane, cu care împărtășim o parte mică sau mare a zilei noastre, cu generozitate și dezinteres, ca să aducem astfel „rod mult”.

Răsună foarte actual cuvintele Chiarei Lubich, pronunțate la Geneva în octombrie 2002, în timpul sărbătorilor Zilei Reformei: „[...] Cât de mare nevoie de iubire este în lume! [...] (Isus) a spus că lumea ne va recunoaște ca ai săi și, prin noi, îl va recunoaște pe El, prin iubirea reciprocă, prin unitate: <<Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții>>(In 13, 35). […] am înțeles: timpul prezent cere iubire fiecăruia dintre noi, cere unitate, comuniune, solidaritate. Și cheamă și Bisericile să recompună unitatea sfâșiată de secole. Aceasta este reforma reformelor pe care Cerul ne-o cere; este primul pas necesar către fraternitatea universală cu toți ceilalți: bărbați și femei din lume. Într-adevăr, lumea va crede, dacă noi vom fi uniți. A spus-o Isus: <<ca toți să fie una (...) pentru ca lumea să creadă” (cf. In 17, 21). Dumnezeu vrea acest lucru! […] Fie ca El să ne dea harul, dacă nu să le vedem pe toate acestea realizate, măcar să le pregătim>>”.

Letizia Magri