„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine” (Ps 16 [15],2).
 
Cuvântul vieții din această lună este luat din cartea Psalmilor, care cuprinde rugăciunile prin excelență, inspirate de Dumnezeu Regelui David și celorlalți care se roagă, pentru a-i învăța cum să se adreseze Lui. În Psalmi ne putem regăsi cu toții: se ating cele mai intime coarde ale sufletului, se exprimă sentimentele umane cele mai profunde și intense: de la îndoială, la durere, la mânie, la angoasă, la disperare, la speranță, la laudă, la mulțumire, la bucurie. Acesta este motivul pentru care pot fi pronunțate de orice bărbat și femeie din toate timpurile, din toate culturile și în orice moment al vieții.
 
„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine”.
 
Psalmul 16 era preferatul multor autori spirituali. Spre exemplu, Sfânta Tereza de Avila comenta: „Nu le lipsește nimic celor care-l au pe Dumnezeu: doar Dumnezeu le este de ajuns!” Părintele Antonios Fikri, teolog al Bisericii Ortodoxe, nota: „Acesta este psalmul învierii, așadar Biserica se roagă în primele ore […], întrucât Cristos a înviat în zori. Acest psalm ne dă speranță pentru moștenirea noastră veșnică, deci este numit „psalm de aur”, adică este un cuvânt de aur, o piatră prețioasă a Sfintei Scripturi”. Să căutăm să-l repetăm, gândindu-ne la fiecare cuvânt.
 
„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine”.
 
Ne învăluie această rugăciune, simțim că prezența activă și iubitoare a lui Dumnezeu cuprinde totul despre noi și despre univers, percepem că El adună trecutul, prezentul, viitorul nostru. În El găsim puterea de a înfrunta cu încredere suferințele pe care le întâlnim în drumul nostru și seninătatea de a ne ridica privirea spre speranță, dincolo de umbrele vieții.
 
Cum vom putea să trăim atunci Cuvântul Vieții din această lună? Iată experiența lui C.D. „În urmă cu ceva timp am început să nu mă simt bine, așa că am fost supus unei serii de examinări medicale care necesitau timpi lungi de așteptare. În sfârșit, când am aflat care era boala mea, boala Parkinson... a fost un lovitură! Aveam 58 de ani, cum era posibil? Mă întrebam: „De ce?” Sunt profesor de Educație Fizică și Sport, activitatea fizică face parte din mine!
 
Mi se părea că pierd ceva extrem de important. Dar m-am gândit la alegerea pe care o făcusem când eram tânăr: «Ești Tu, Isus Părăsit, singurul meu bine»! Datorită medicamentelor, am început imediat să fiu mult mai bine, dar nu știu precis ce mi se va întâmpla. Am decis să trăiesc momentul prezent. După diagnostic, mi-a venit spontan să scriu un cântec, să-i cânt DA-ul meu lui Dumnezeu: sufletul se umple de pace!”
 
Fraza acestui psalm a avut un ecou deosebit și în sufletul Chiarei Lubich, care a scris: „Aceste cuvinte simple ne vor ajuta să avem încredere în El, ne vor antrena să conviețuim cu Iubirea și astfel, tot mai uniți cu Dumnezeu și mai plini de El, vom pune și vom reașeza bazele adevăratei noastre ființe, create după imaginea Sa”.
 
Iată-ne, așadar, în această lună iunie uniți pentru a-i înălța lui Dumnezeu această „declarație de iubire” către El și pentru a radia pacea și seninătatea în jurul nostru.
 
Letizia Magri