„Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați” (Mt 5,4).

Cine nu a plâns în viața sa? Și cine nu a cunoscut oameni a căror durere se revărsa prin lacrimi? Iar astăzi, când mijloacele de comunicare aduc în casele noastre imagini din întreaga lume, riscăm de-a dreptul să ne obișnuim, să ne împietrim inimile în fața râului de durere care riscă să ne copleșească.

Și Isus a plâns și a cunoscut plânsul poporului său, victimă a ocupației străine. Mulți bolnavi, săraci, văduve, orfani, marginalizați, păcătoși alergau la el pentru a-i asculta Cuvântul vindecător și pentru a fi vindecați, în trup și suflet.

În Evanghelia după Matei, Isus este Mesia care împlinește promisiunile lui Dumnezeu față de Israel și, de aceea, proclamă:

„Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați”

Isus nu este indiferent la necazurile noastre și se angajează să ne vindece inimile de duritatea egoismului, să ne umple singurătatea, să dea putere acțiunii noastre.

Astfel ne vorbește Chiara Lubich, în comentariul ei asupra aceluiași Cuvânt al Evangheliei: „[...] Isus, prin aceste cuvinte, nu vrea să-i aducă pe cei nefericiți la simpla resemnare, promițând o răsplată viitoare. Se gândește și la prezent. De fapt, Împărăția Sa, chiar dacă nu în mod definitiv, este deja aici. Este prezentă în Isus care, înviind după o
moarte îndurată în cea mai mare suferință, a biruit moartea. Și este prezentă și în noi, în inimile noastre de creștini: Dumnezeu este în noi. Treimea sălășluiește în noi. Și atunci, fericirea anunțată de Isus se poate verifica încă de pe acum. […] Suferințele pot să persiste, dar există o nouă vigoare care ne ajută să suportăm încercările vieții și să-i ajutăm pe ceilalți în suferințele lor, să le învingem, să le vedem, așa cum El le-a văzut și le-a acceptat, ca mijloc de mântuire”.

„Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați”

La școala lui Isus, putem învăța să fim unii pentru alții martori și instrumente ale iubirii tandre și creative a Tatălui. Este nașterea unei lumi noi, care vindecă conviețuirea umană din rădăcină și atrage prezența lui Dumnezeu între oameni, izvor nesecat de mângâiere pentru a șterge orice lacrimă.

Așa au făcut Lena și Philippe, din Liban, au împărtășit experiența lor cu prietenii din comunitate: «Dragii noștri, vă mulțumim pentru urările voastre de Paștele atât de special, din acest an. Suntem bine și încercăm să fim atenți să nu ne expunem la virus. Cu toate acestea, fiind în prima linie în acțiunea „Parrainage Liban”, nu putem rămâne întotdeauna acasă și ieșim la fiecare două zile, pentru a asigura nevoile urgente ale unor familii: bani, haine, alimente, produse farmaceutice etc. Deja înainte de Covid-19, situația economică din țară era foarte grea și, la fel ca în întreaga lume, astăzi s-a înrăutățit. Dar Providența nu lipsește: ultima dată a venit săptămâna trecută de la un libanez din afara Libanului. I-a spus Lenei că se angajează să asigure o masă completă, trei zile pe săptămână, pentru
 ouăsprezece familii pe tot parcursul lunii aprilie. O frumoasă confirmare a iubirii lui Dumnezeu care nu se lasă întrecută în generozitate».

Letizia Magri