„Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!” (Mt. 5.9).
Evanghelia după Matei a fost scrisă de un creștin din mediul iudaic al vremii; din acest motiv conține multe expresii tipice ale acelei tradiții culturale și religioase.
În capitolul 5, Isus este prezentat ca noul Moise, care urcă pe munte pentru a proclama esența Legii lui Dumnezeu: porunca iubirii. Pentru a da solemnitate acestei învățături, Evanghelia ne spune că el s-a așezat, ca un învățător.
Nu numai atât: Isus este și primul care dă mărturie despre ceea ce proclamă. Acest lucru iese în evidență atunci când proclamă Fericirile, un program al întregii sale vieți. În ele se dezvăluie natura radicală a iubirii creștine, cu roadele ei de binecuvântare și plinătate de bucurie. Fericirea, de fapt.
Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
În Biblie, pacea, Shalom în ebraică, indică starea de armonie a persoanei cu sine, cu Dumnezeu și cu ceea ce o înconjoară; chiar și astăzi, este salut între oameni, ca urare de viață deplină. Pacea este în primul rând un dar al lui Dumnezeu, dar este încredințată și adeziunii noastre.
De fapt, dintre toate fericirile, aceasta are cel mai activ ecou, ne invită să ieșim din indiferență pentru a deveni constructori de armonie pornind de la noi înșine și în jurul nostru, punând în mișcare mintea, inima și brațele. Cere angajamentul de a avea grijă de ceilalți, de a vindeca rănile și traumele personale și sociale cauzate de egoismul care dezbină, de a promova orice efort în această direcție.
La fel ca Isus, Fiul lui Dumnezeu, care și-a îndeplinit misiunea când și-a dat viața pe cruce pentru a reuni oamenii cu Tatăl și a restabili fraternitatea pe pământ. Din acest motiv, oricine este constructor de pace seamănă cu Isus și este recunoscut, așa cum este el, fiu al lui Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
Pe urmele lui Isus, și noi putem să transformăm fiecare zi într-o „zi de pace”, punând capăt războaielor mici sau mari care se duc în jurul nostru în fiecare zi. Pentru a realiza acest vis este important să construim rețele de prietenie și solidaritate, să întindem mâna pentru a oferi ajutor, dar și să-l acceptăm.
După cum povestesc Denise și Alessandro: «Când ne-am întâlnit, ne simțeam bine împreună. Ne-am căsătorit și a fost un început foarte bun, și datorită nașterii copiilor. Pe măsură ce timpul a trecut, au început suișurile și coborâșurile; nu mai exista nicio formă de dialog între noi, ci fiecare lucru era obiect continuu de discuții. Am decis să rămânem împreună, dar am continuat să cădem din nou în aceleași greșeli, resentimente și conflicte. Într-o zi, niște prieteni ne-au propus să participăm la un program de sprijin pentru cuplurile aflate în dificultate. Nu am găsit doar oameni competenți și pregătiți, ci o „familie de familii”, cu care ne-am împărtășit problemele: nu mai eram singuri! O lumină s-a aprins din nou, dar a fost doar primul pas: acasă nu a fost ușor și uneori încă mai cădem. Ceea ce ne ajută este să avem grijă unul de celălalt, cu angajamentul de a o lua de la capăt și de a rămâne în legătură cu acești noi prieteni, pentru a merge mai departe împreună».
Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!
Pacea lui Isus, așa cum spune Chiara Lubich „ne cere inimi și ochi noi pentru a iubi și a vedea în toți cât mai mulți candidați la fraternitatea universală”.
Și adaugă: «Ne putem întreba: ”Chiar și în locuințele în care există conflicte?” Chiar și în colegii de muncă care îmi obstrucționează cariera? Chiar și în cei care militează într-un alt partid sau într-o echipă de fotbal antagonistă? Chiar și în persoanele de religie sau naționalitate diferită de a mea?” Da, fiecare îmi este frate și soră. Pacea începe chiar de aici, din relația pe care știu să o stabilesc cu fiecare dintre semenii mei. „Răul vine din inima omului”, a scris Igino Giordani, și „pentru a înlătura pericolul războiului este necesar să îndepărtăm spiritul de agresiune, de exploatare și de egoism din care provine războiul: este necesar să reconstruim o conștiință”. Lumea se schimbă dacă noi ne schimbăm, [...] mai ales, evidențiind ceea ce ne unește, vom putea să contribuim la crearea unei mentalități de pace și să lucrăm împreună pentru binele omenirii. […] Iubirea este cea care în cele din urmă învinge, deoarece este mai puternică decât orice. Să încercăm să trăim astfel în această lună, să fim plămada unei noi culturi a păcii și a dreptății. Vom vedea o nouă umanitate renăscând în noi și în jurul nostru.
Letizia Magri
