Cuvântul pe care ne propunem să-l trăim luna aceasta este preluat din scrisoarea sf. apostol Paul către romani. Este un text lung, bogat în reflecții și învățături, scris înainte de a merge la Roma, pentru a pregăti vizita în acea comunitate, pe care Paul nu o cunoștea încă personal.

 

Capitolul 8 subliniază, în mod special, viața nouă după Duh și promisiunea vieții veșnice care îi așteaptă pe oameni, popoare și întregul univers.

 

 

Fiecare cuvânt din această frază este plin de semnificație.

 

Paul proclamă că, în primul rând ca creștini, am cunoscut iubirea lui Dumnezeu și suntem conștienți că fiecare experiență umană face parte din marele plan al mântuirii lui Dumnezeu.

 

Toate - spune Paul – conlucrează la realizarea acestui plan: suferințele, persecuțiile, eșecurile și slăbiciunile personale, dar mai ales acțiunea Duhului lui Dumnezeu în inimile oamenilor care îl primesc.

 

Duhul încă adună și ia asupra sa suspinul omenirii și al creației, iar aceasta este garanția că planul lui Dumnezeu se va împlini.

 

La rândul nostru, trebuie să răspundem activ acestei iubiri cu iubirea noastră, încredințându-ne Tatălui în orice nevoie și dând mărturie despre speranța în cerurile noi și pământul nou pe care El le pregătește pentru cei care au încredere în El.

 

 

Deci, cum să primim această propunere puternică în viața noastră personală, de zi cu zi?

 

Chiara Lubich ne sugerează: „În primul rând, nu trebuie să ne oprim niciodată la aspectul pur exterior, material, profan al lucrurilor, ci să credem că fiecare fapt este un mesaj prin care Dumnezeu ne exprimă iubirea sa. Vom vedea atunci cum viața, care ne poate părea asemenea unei țesături din care nu vedem decât noduri și fire imposibil de descurcat, este în realitate altceva: este minunatul plan pe care îl țese iubirea lui Dumnezeu pe fundamentul credinței noastre. În al doilea rând, trebuie să ne abandonăm cu încredere și total acestei iubiri în orice moment, atât în lucrurile mici, cât și în cele mari. De fapt, dacă știm să ne încredințăm iubirii lui Dumnezeu în circumstanțe obișnuite, El ne va da puterea de a ne încredința Lui chiar și în cele mai dificile momente, cum ar fi o mare încercare, o boală sau momentul morții în sine. Așadar, să încercăm să trăim așa. Bineînțeles, nu într-un mod interesat - pentru ca Dumnezeu să ne manifeste planurile și să avem astfel mângâiere de la el, ci doar din iubire, Vom vedea cum acest abandon încrezător este o sursă de lumină și de pace infinită pentru noi și pentru mulți alții”. Să ne încredințăm lui Dumnezeu în alegerile dificile, cum ar fi cea povestită de O.L. din Guatemala: «Lucram ca bucătăreasă într-un azil de bătrâni. Trecând pe coridor, aud o bătrână care cere apă. Riscând încălcarea regulilor care îmi interzic să ies din bucătărie, îi ofer cu afecțiune un pahar cu apă. Ochii bătrânei se luminează. La jumătatea paharului, îmi strânge mâna: „Rămâi cu mine zece minute!”. Îi explic că nu ar trebui, că risc să fiu concediată. Dar acea privire ... Rămân. Îmi cere să ne rugăm împreună: „Tatăl nostru…”. Și la sfârșit: „Cântă ceva, te rog”. Mă gândesc: „Nu vom lua nimic cu noi, ci doar iubirea ...”. Ceilalți locatari ne privesc. Femeia este fericită și îmi spune: „Dumnezeu să te binecuvânteze, fiica mea”; curând după aceea, moare. În orice caz, am fost concediată pentru că am părăsit bucătăria. Familia mea îndepărtată are nevoie de sprijinul meu, dar sunt liniștită și fericită: i-am răspuns lui Dumnezeu și acea femeie nu a făcut singură în cel mai important pas din viață».

 

Letizia Magri