„O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudéea, din Ierusalím şi din zona de coastă a Tírului şi a Sidónului au venit ca să-l asculte...”   : așa introduce evanghelistul Luca discursul lung al lui Isus, care cuprinde proclamarea fericirilor, a exigențelor Împărăției lui Dumnezeu și a promisiunilor Tatălui către copiii săi. 

Isus anunță în mod liber mesajul său oamenilor din diferite popoare și culturi, care au venit să-l asculte; este un mesaj universal, adresat tuturor și pe care toți îl pot primi pentru a se realiza ca persoane, create de Dumnezeu Iubire după chipul Său.

 

Isus dezvăluie noutatea Evangheliei: Tatăl iubește pe fiecare dintre copiii săi în mod personal „cu vârf și îndesat” și le dă capacitatea de a-și deschide inima semenilor lor cu o generozitate tot mai mare. Sunt cuvinte stringente și exigente: să dăm de la noi; bunuri materiale, dar și ospitalitate, milă, iertare, cu mărinimie, imitând pe Dumnezeu.

Imaginea recompensei abundente revărsate în poala hainei ne face să înțelegem că măsura iubirii lui Dumnezeu față de noi este fără măsură și că promisiunile sale se îndeplinesc peste așteptările noastre, în timp ce ne eliberează de anxietatea calculelor și a calendarelor noastre, de dezamăgirea de a nu primi de la ceilalți după măsura noastră.

 

În legătură cu această invitație a lui Isus, Chiara Lubich a scris: „Ți s-a întâmplat vreodată să primești un cadou de la un prieten și să simți nevoia de a te revanșa? […] Dacă ți se întâmplă ție acest lucru, îți poți imagina cum e pentru Dumnezeu, Dumnezeu care este Iubire. El răspunde întotdeauna fiecărui dar pe care îl facem semenilor noștri în numele său [...] Dumnezeu nu face asta pentru a te îmbogăți sau pentru a ne îmbogăți. O face pentru că [...] cu cât avem mai mult, cu atât putem oferi mai mult; deoarece - ca adevărați administratori ai bunurilor lui Dumnezeu - facem ca totul să circule în comunitatea care ne înconjoară […]. Cu siguranță, Isus s-a gândit în primul rând la răsplata pe care o vom avea în Rai, dar ceea ce se întâmplă pe acest pământ îi este deja preludiul și garanția”  .

 

Dar ce s-ar putea întâmpla dacă ne-am angaja să practicăm această iubire împreună, cu atâția alți oameni? Cu siguranță ar fi sămânța unei revoluții sociale.

Povestește Jesùs, din Spania: „Eu și soția mea lucrăm în consultanță și formare. Suntem pasionați de principiile Economiei de comuniune   și am dorit să învățăm să-i privim pe ceilalți într-un mod diferit: angajații, prin evaluarea salariilor și alternativele la disponibilizările evidente; furnizorii, prin respectarea prețurilor, a plăților, a relațiilor pe termen lung; concurența, prin cursuri comune oferindu-ne Know How-ul nostru, clienții, cu sfaturi date în conștiință, chiar renunțând la avantajul nostru. Încrederea care s-a generat ne-a salvat apoi în criza din 2008. 

Ulterior, prin ONG-ul ”Levántate y Anda” (Ridică-te și umblă), am întâlnit un profesor de spaniolă în Coasta de Fildeș. Dorea să îmbunătățească condițiile de viață din satul său cu o sală de nașteri. Am studiat proiectul și am oferit suma necesară. Nu credea. A trebuit să-i explic că sunt profiturile companiei. Astăzi, sala de nașteri „Fraternitate”, construită de musulmani și creștini, este simbolul conviețuirii. În ultimii ani, profiturile companiei s-au înzecit».

 

 

Letizia Magri