„Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (Mc 9.35).

În drum spre Cafarnaum cu Isus, discipolii vorbesc însuflețit între ei. Dar când Isus îi întreabă despre ce au discutat, ei nu au curajul să răspundă, poate pentru că sunt oarecum rușinați: de fapt, incercau să decidă care dintre ei e mai mare.

Isus vorbise de mai multe ori despre misterioasa sa întâlnire cu suferința, dar pentru Petru și pentru ceilalți era un subiect prea greu de înțeles și de acceptat. În realitate, numai după experiența morții și învierii lui Isus vor descoperi cine este El cu adevărat: Fiul lui Dumnezeu care își dă viața din iubire.

Din acest motiv, pentru a-i ajuta să fie cu adevărat discipolii săi, Isus se așază, îi cheamă aproape de el și dezvăluie adevărata natură a „primatului evanghelic”:

„Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!”

În ciuda fragilității și temerilor discipolilor, Isus are încredere în ei și îi cheamă să-l urmeze, pentru a împărtăși misiunea sa: să slujească tuturor. Îmi aduc aminte de îndemnul apostolului Paul către creștinii din Filipi: „Să nu faceţi nimic din ambiţie sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci şi ale altora! Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus”(Fil 2, 3-5). Să slujească, nu atât ca un sclav, care este forțat să muncească, ci ca o persoană liberă care își oferă cu generozitate abilitățile și puterea, care nu lucrează în beneficiul unui grup, al unei părți, ci al tuturor celor care au nevoie de ajutorul său, fără excepție și fără prejudecăți.

Este o chemare și pentru noi, astăzi, să avem minți și inimi deschise pentru a recunoaște și a avea grijă de nevoile celorlalți, să fim activi în construirea unor relații umane autentice, să ne folosim talentele pentru binele comun, luând-o de la capăt în fiecare zi, în ciuda eșecurilor noastre. Este invitația de a ne pune pe ultimul loc pentru a-i propulsa pe toți către singurul viitor posibil: fraternitatea universală.

„Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!”

Chiara Lubich, comentând acest Cuvânt al lui Isus, a sugerat cum să-l facem să devină viață concretă: «Alegând cu Isus ultimul loc în nenumăratele ocazii pe care ni le oferă viața de zi cu zi. Ni s-a încredințat o misiune de o anumită importanță? Să nu ne simțim „cineva”, să nu lăsăm loc mândriei și orgoliului. Să ne amintim că cel mai important lucru este să-l iubim pe aproapele. Să profităm de noua situație pentru a-l sluji mai bine pe aproapele, fără să uităm să avem grijă de acele lucruri care par mărunte, relațiile personale, umilele îndatoriri zilnice, ajutorul acordat părinților, pacea și armonia în familie, educația copiilor ... Da, oricum ar merge lucrurile, să ne amintim că creștinismul înseamnă a iubi și, preferabil, a-i iubi pe cei din urmă. Dacă trăim așa, viața noastră va fi o continuă edificare a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ și pentru acest efort Isus a promis toate celelalte în plus: sănătate, bunuri, abundență din toate ... să le împărțim altora și astfel să devenim brațele Providenței lui Dumnezeu pentru mulți” (C. Lubich, Parola di Vita settembre 1985, in eadem, Parole di Vita, a cura di Fabio Ciardi (Opere di Chiara Lubich 5; Città Nuova, Roma 2017) p. 334.).

 „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor”

 Ocrotirea casei comune este o slujire a binelui comun deosebit de actuală, pe care o putem împărtăși cu mulți oameni din lume și, de ani de zile, este o temă puternică pentru mărturia creștină comună. Ne amintim în special că, pentru un număr tot mai mare de biserici, și în acest an, luna septembrie se deschide cu sărbătorirea Zilei Creației, care se prelungește până la data de 4 octombrie, odată cu Timpul Creației.

 Comunitatea din Taizè, într-una dintre aceste ocazii, a propus această rugăciune: ”Dumnezeu al iubirii, în timp ce rămânem în prezența ta, fă-ne capabili să înțelegem frumusețea infinită a ceea ce ai creat, a tot ceea ce vine de la tine, a compasiunii tale inepuizabile. Mărește-ne atenția față de ceilalți și față de întreaga creație. Învață-ne să descoperim valoarea tuturor și fă-ne purtători ai păcii în familia umană” (Cf. https://www.taize.fr/it_article24642.html).

Letizia Magri