Ce este sfinţenia? Cine a inventat sfinţenia? Cine este un sfânt? Pe cine priveşte sfinţenia? Nu este cumva un cuvânt demodat? Cine… 

Şi întrebările pot continua dacă citim exortaţia apostolică a sfântului Părinte, Gaudete et exultate, care vorbeşte despre sfinţenie şi propune sfinţenia ca răspuns la întrebările existenţiale ale omului, ca soluţie posibilă pentru toţi oamenii şi nu numai pentru o elită sau grup predestinat. De fapt în exortaţie, sfântul Părinte Francisc nu prezintă sfinţenia ca un îndemn personal, dar, scriind, vorbind, şi propunând sfinţenia, el împlineşte misiunea sa apostolică pentru care s-a angajat când a intrat în preoţie, şi anume să vestească voinţa lui Dumnezeu pe care-l slujeşte: „Voinţa lui Dumnezeu este sfinţirea voastră” (cfr. 1Tes 4,3).

În stilul unui adevărat teolog şi mai ales de păstor obişnuit cu „mirosul poporului lui Dumnezeu”, exortaţia sfântului Părinte Francisc prezintă o cateheză uşor digeribilă pentru orice categorie de cititor

Plasând această temă în zilele noastre, şi mai ales în contextul nostru moldav, moştenitor al unor vremuri marcate totuşi în mod onorabil de vieţile unor sfinţi  martiri uitaţi sau neştiuţi, sfinţenia pare o temă ciudată dacă vorbim de credinţa împăienjenită de atâtea superstiţii populare, preziceri zodiacale, răspunsuri neognozelogice ale filozofiilor moderne ce se oferă zilnic odată cu  ceaiul sau cafeaua de dimineaţă pentru sufletele parcă înrolate să lupte doar pentru partea materială a omului.

Oare se merită să mai vorbeşti despre sfinţenie când omul de azi spune „nu” prin atitudine sau comportament necreştin? (Să fim oneşti şi coerenţi că atunci când ne batem pieptul şi vociferăm că „suntem creştini”, aceasta nu ne justifică deloc  participarea la  corupţie, la comercializarea produselor false în pieţe sau să aprob hotărâri judecătoreşti nedrepte,  sau să promovez o educaţie civică sau etică evident contrară cu legea lui Dumnezeu etc). Toate aceste  nu numai că nu au nici o legătură cu sfinţenia, dar chiar anihilează sfinţenia.

De ce ar trebui să vorbim şi să lucrăm la sfinţenie? Care sunt efectele sau mai bine zis roadele sfinţeniei obţinute deja aici pe pământ? Iată câteva răspunsuri:

• Cei care caută sfinţenia au un singur scop: Dumnezeu. Aceasta presupune a avea un sens în viaţă, a nu dispera (azi suferă foarte mulţi de depresii), a fi de folos tuturor, a produce „binele comun”, a fi bucuros pentru el şi a fi bucurie pentru alţii; pe drumul sfinţeniei omul este nici o secundă singur, pentru că sfinţenia nu se poate realiza doar de om, dar mereu împreună cu Dumnezeu.
• Sfinţenia este posibilă pentru orice om din toate timpurile, din toate categoriile sociale, rase sau popoare, bogat sau sărac, indiferent de „mărimea IQ” sau categoriile intelectuale care diferă de la om la om.
• Este singura ocupaţie pentru care omul nu trebuie să dea examen de admitere în faţa nici unui om, aprecierile oamenilor nu contează, doar acelea ale lui Dumnezeu; nu are de cheltuit nici un ban, nici de vândut şi nici de cumpărat pentru că izvorul sfinţeniei este harul lui Dumnezeu, pe care-l primeşte gratuit; cel mai important lucru nu este atât ce face omul, cât mai ales cât îi permite harului sfinţitor să lucreze în el;

• Privind cu obiectivitate în istoria omenirii, cei mai mulţi sfinţi au fost şi cei mai mari binefăcători care au făcut bine omenirii pe termen lung şi nu numai în timpul vieţii lor. De aceea merită să fii sfânt dacă vrei să fi de folos pentru toţi şi pentru mult timp;
• Sfinţenia nu cere obligatoriu un loc anume, o şcoală, o instituţie, o ţară, o limbă aparte. În orice loc de pe faţa pământului sfinţenia poate fi trăită cu aceeaşi intensitate pentru că singura şcoală a sfinţeniei despre care putem vorbi este şcoala lui Isus; porţile împărăţiei lui Dumnezeu se vor deschide în faţa sfinţeniei şi nu a titlurilor academice, politice sau intelectuale…
• Este singură ocupaţie compatibilă cu orice muncă, ocupaţie sau profesie decentă şi etică din omenire; e singura ocupaţie care îţi oferă cele mai interesante călătorii, te poartă dincolo de limitele geografiei pământului, te duce în transcendent, spre lumea lui Dumnezeu;
• Nimeni nu te poate condamna sau pedepsi dacă doreşti sfinţenia, fără să fie răuvoitor sau neştiutor;
• În faţa sfinţeniei nici un duşman nu mai este imbatabil;

.....................................................

Şi putem continua aceste roade, rezultate, binefaceri pe care le poartă cu sine sfinţenia.

Şi acum să facem o scurtă concluzie chiar şi numai raţională: nu e aşa că poţi deveni sfânt şi în Moldova?

Pr. Ștefan S.