Dacă acest titlu, „Euro-catecumenat”, ar apărea într-un ziar sau vreo pagină de facebook, foarte puțini ar înțelege despre ce este vorba, mai ales în partea a doua a sintagmei. Da, Europa și Euro sunt cuvinte bine cunoscute și pronunțate de foarte mulți dintre noi, mai ales de cei care doresc să călătorească, să vadă și să lucreze în Europa Occidentală. În afară de primul înțeles de „bani”, pe care-l presupune cuvântul „Euro”, a ajuns ca acesta să fie echivalat cu: nivel ridicat de viață, civilizație, mașină de lux, mai puțin stres, lipsa grijii zilei de mâine, libertate, distracție, droguri libere, sex fără bariere etc. etc.
Aceste echivalente constituie doar partea vizibila a Europei, la care nu ajung toți doritorii. Nu numai religia, credința, dar, în cele din urmă, și științele antropologice confirmă faptul că dorințele „nevăzute”, cele care țin de suflet și le numim „dorințe spirituale”, sunt mai puternice și mai de trebuință în om, decât toate cele care derivă din „Euro-: „Dacă omul din afară se trece, cel interior se înnoiește zi de zi” (1Cor 4,16b). Această reînnoire este chemarea lui Dumnezeu adresată fiecărei ființe umane.
Chiar dacă este mai puțin cunoscut, termenul „catecumenat*” nu mai este un neologism. Primii creștini de acum două milenii nu numai că știau ce este catecumenatul, ci au și fost „catecumeni”, adică aceia care, dorind să-l cunoască pe Cristos, parcurgeau o perioadă de pregătire catehetică și de rugăciune, pentru ca viața lor creștină să fie împletită cu viața lui Cristos. Timpul de pregătire dura trei ani. Acest cuvânt nu mai este nou pentru că Europa: bătrânul continent retrăiește o recuperare a catecumenatului, mai ales după perioada de criză pe care a trăit-o după ultimul război mondial. Începând cu anii 1980, de exemplu, țări precum Germania, Franța, Italia, Austria, Belgia, ș.a., înregistrează anual mii de catecumeni, care cer să fie botezați. Cum se explică aceasta? Foamea de Dumnezeu și de cele „nevăzute” nu poate dispărea din simplul motiv despre care vorbește și sf. Paul: „Pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice” (2Cor 4,18)
Se înțelege din această afirmație, că oricât s-ar hrăni omul numai cu „Euro-” și derivatele sale, niciodată nu va sătura „foamea după veșnicie, nemurire…”, care se găsește în fiecare om și care crește odată cu experimentarea deșărtăciunii celor „văzute”.
Între 4-6 mai 2015 a avut loc la Salzburg, Austria, întâlnirea responsabililor cu drumul catecumenal în țările Europei, care pregătesc o nouă conferință despre catecumenat, a 26-a, în Europa, care va avea loc între 17-20 mai 2017, la Pecs, Ungaria. Participanții au prezentat actualul curs încurajator al catecumenatului în țările Europei. Provocările pe care le întâmpină sau chiar le prezintă catecumenatul sunt cu atât mai interesante, cu cât în dezbateri se amplifică reflecțiile despre raportul dintre catecumenat și noua evanghelizare. În termeni concreți se pune întrebarea: cine are nevoie de catecumenat: doar cel nebotezat sau și cel care, fiind odată botezat, nu a mai practicat credința creștină zeci de ani de zile și, în cele din urmă, descoperă că are nevoie de ACELA pe care l-a neglijat toată viața? Rămâne deschisă întrebarea: poate fi noua evanghelizare un nou catecumenat**?
Pr. Ștefan Socaciu
*Termenul provine de la catecúmen și –húmen, m. (gr. katehúmenos). Perioada de timp în care neofitul este pregătit să primească botezul.
** Catecumenatul se deosebește de neocatecumenat sau Mișcarea neocatecumenală. Membrii acestei mișcări sunt creștini deja botezați, dar care doresc să trăiască credința creștină într-un ritm nou, animat cu multe emoții, punând la bază trăirile puternice emoționale considerate fiind prezențe ale Duhului Sfânt.
