La câteva zile după celebrarea „Zilei Mondiale a Săracilor”, care va avea loc duminică 15 noiembrie, Dieceza de Chișinău reflectă asupra alegerilor caritabile. Nu este o zi dedicată exaltării a ceea ce se face, ci manifestării apropierii față de cei care trăiesc în suferință și într-o stare de sărăcie.
 
„Am crezut întotdeauna că această Biserică, pe lângă evanghelizare și dimensiunea liturgică - a spus episcopul Anton Coșa - ar trebui să fie aproape de săraci, iar în Moldova există multe situații de sărăcie și dificultăți sociale. Acesta este motivul pentru care am transmis „Evanghelia carității” organizațiilor sociale, conduse de preoți și laici, care îndeplinesc această slujire”.
 
Episcopul se referă în primul rând la parohii, apoi la fundațiile Caritas Moldova, Regina Pacis, Casa Providenței, Don Bosco, Optima fide și Amadeus. Aceste realități scriu pagini de caritate foarte importante pentru Moldova, cu dăruire și mari sacrificii.
 
„Săracii sunt un dar - a spus Episcopul - și am rugat parohiile, care se pregătesc să sărbătorească Ziua Mondială a Săracilor duminica viitoare, să nu se limiteze la rugăciunea din timpul liturghiilor, ci și să realizeze acțiuni de caritate pentru săraci”.
 
„Întinde-ţi mâna către cel sărac” (Sir 7,32). Cu cuvintele cărții antice a lui Ben Sirah, Papa Francisc și-a propus reflecția pentru această zi. Este un Mesaj care vine în momentul dramatic pe care îl trăiește întreaga lume din cauza Covid-19 și când multe țări luptă pentru a aduce ajutor celor care sunt victime nevinovate.
 
„Întinde-ţi mâna către cel sărac”, prin urmare, este o invitație la responsabilitate ca angajament direct al oricărei persoane care se simte parte a aceluiași destin. Este un îndemn de a ne asumă greutățile celor mai slabi, cum amintește sfântul Paul: „Slujiţi-vă prin iubire unii pe alţii! Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. […] Purtaţi-vă unii altora povara” (Gal 5,13-14; 6,2). Apostolul ne învață că libertatea care ne-a fost dată prin moartea și învierea lui Isus Cristos este pentru fiecare dintre noi o responsabilitate de a ne pune în slujba altora, în special a celor mai slabi. Acesta nu este un îndemn opțional, ci o condiție a autenticității credinței pe care o mărturisim.

C. L.