Vestea trecerii la cele veșnice a Părintelui Andrei Dăscălașu ne-a marcat pe toți: episcop, confrați preoți, persoane consacrate, laici, mai ales pe cei care l-au cunoscut, au lucrat alături de el, care i-au ascultat cuvântul, care au primit din mâinile lui trupul și sângele lui Cristos și alte sacramente, care s-au bucurat de ajutoarele spirituale și materiale pe care Părintele le-a împărțit cu iubire. De aceea, unii au voit să-i fie alături Părintelui Andrei în al său ultim pelerinaj pământesc, la înmormântarea care s-au desfășurat, la 6 octombrie 2022, în biserica „Înălțarea Domnului” din Moinești (România), localitatea natală a răposatului preot.

Și i-au fost, împreună cu mulți preoți din Dieceza de Iași și din Dieceza de Chișinău, împreună cu doi păstori: Preasfințitul Iosif Păuleț, episcop de Iași, cel care a și prezidat sfânta Liturghie funerară, și Preasfințitul Benoni Ambăruș, episcop auxiliar de Roma și coleg de seminar al răposatului și cel care a și rostit cuvântul de învățătură. 

„În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh”. Sunt cuvintele cu care a început Liturghia; sunt și cuvintele pe care Părintele Andrei le-a rostit de atâtea ori în cei aproape 20 de ani de preoție (a fost hirotonit preot la 9 decembrie 2002, la Chișinău). După acest salut care ne exprimă credința în Preasfânta Treime a început Oficiul pentru răposați, care a continuat cu o scurtă biografie a răposatului și Liturgia cuvântului. Evanghelia, proclamată de Părintele Eduard Giurgi de la București, și el coleg al Părintelui Andrei, ne-a vorbit despre speranță: tristețea morții lui Isus care trece în bucuria învierii. Preasfințitul Benoni ne-a vorbit despre această speranță, începând cu un gând pe care nu-l pot uita: „Perspectiva morții înseamnă perspectiva vieții”, și asta dacă, asemenea lui Isus, îi spunem și noi: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46). Speranța a evidențiat-o predicatorul mai ales prin imaginea pietrei rostogolite de pe mormântul Mântuitorului, pentru că Dumnezeu, chiar în viața noastră de zi cu zi, nu lasă niciodată ca vreo piatră să ne îngreuneze viața, și face acest lucru prin munca preotului. Exprimându-și recunoștința față de munca depusă de răposatul preot, Preasfințitul Benoni a spus: „Îți mulțumesc, Părinte Andrei, că ai dat de atâtea ori la o parte pietrele care îngreunau sufletele credincioșilor”.

După sfânta Împărtășanie, care a fost mereu centrul vieții răposatului, Părintele Mihai Balan, paroh al Parohiei „Providența Divină” din Chișinău, a dat citire mesajului transmis de Preasfințitul Anton Coșa, episcop de Chișinău, cel care l-a și hirotonit preot pe Părintele Andrei Dăscălașu. În el, Preasfințitul scria: „Am celebrat ieri, în amintirea Părintelui Andrei, o sfântă Liturghie la Crețoaia, amintindu-mi de ziua hirotonirii sale preoțești prin impunerea mâinilor mele”, asigurându-ne de rugăciunea sa personală și a întregii Dieceze de Chișinău pentru sufletul celui trecut la cele veșnice. Muncind, spre gloria lui Dumnezeu, întreaga sa viață în Republica Moldova, i-au fost alături fizic, din Dieceza de Chișinău, în aceste ultime clipe ale peregrinării sale pământești, Părintele Mihai Balan, Părintele Petru Ciobanu, cancelar al Curiei diecezane, Părintele Daniel Medveș, paroh de Stăuceni și Orhei, surorile Antonina și Lucia, care au lucrat cot la cot cu Părintele Andrei în Parohia „Sfântul Anton de Padova” din Crețoaia, doamna Lucia Arseni, medicul trupesc al răposatului preot (și al multor altor preoți), doamna Iulia Iarîșeva, managerul de proiecte al Diecezei de Chișinău, care l-a ajutat cu scrierea atâtor proiecte pe care Părintele Andrei le-a implementat în parohia pe care a păstorit-o 17 ani, domnul Vadim Bulgaru, primarul comunei Țânțăreni, din care face parte și satul Crețoaia, credincioși din parohie, pentru care cel trecut la cele veșnice a fost o mână întinsă a Providenței, un Părinte, un păstor, un frate.

Și Preasfințitul Iosif și-a exprimat regretul pentru trecerea atât de timpurie din această lume a Părintelui Andrei, accentuând și el speranța că viața nu se încheie cu moartea trupească.

După sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsuflețit al Părintelui Andrei a fost purtat în procesiune spre cimitirul din Moinești, unde, după rugăciunile prescrise, a fost coborât în mormântul în care răposatul va aștepta de acum învierea morților.

„La revedere în rai, Părinte Andrei!”. Și acestea sunt cuvintele pe care Preasfințitul Benoni Ambăruș le-a rostit la predică, cuvinte care reflectă atât de bine speranța creștină că nu totul se încheie cu moartea. „Aceasta este speranța care se află în adâncul inimii mele”, se cântă în Libera de la Oficiul pentru răposați. Într-adevăr, în adâncul inimii mele se sălășluiește speranță că, atunci când – vorba dreptului Iob –, „îl voi vedea și ochii mei vor privi [pe Dumnezeu]” (Iob 19,27), îl voi putea din nou saluta pe Părintele Andrei așa cum am făcut-o de multe ori. Și-i sunt recunoscător enorm Domnului pentru posibilitatea de a-l putea însoți pe acest slujitor al său pe ultimul său drum pământesc, el, care acum, își poartă pașii pe cărările împărăției cerești.

Închei relatarea înmormântării Părintelui Andrei Dăscălașu cu o mulțumire personală pe care, de aici, de pe pământ, i-o adresez în mod special (ar fi mult de mulțumit): „Îți mulțumesc, Părinte Andrei, că m-ai împăcat cu Dumnezeu, pentru că ai fost preotul care mi-a ascultat prima spovadă și mi-ai dat prima dezlegare de păcate. Știu că ți-a plăcut să cânți. Acum să te învrednicească Dumnezeu să-i înalți fără încetare imnul de preamărire a îndurării și iubirii sale. Amin.”

Pr. dr. Petru Ciobanu

Sursa foto: ercis.ro