Papa Francisc a luat cuvântul în cadrul celui de-al VII-lea Congres al liderilor religiilor mondiale și tradiționale, desfășurat la Nur-Sultan, Kazahstan.

 

Așezat alături de președintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, Papa Francisc a discutat cu imami și patriarhi, rabini și călugări budiști, muftii, diplomați și reprezentanți ai organizațiilor internaționale, aproximativ 100 la număr, reprezentanți din 50 de țări.

 

Înainte de deschidere Congresului, cu toții s-au rugat împreună, în tăcere, fiecare în limba sa și conform propriei credințe.

 

În discursul său, Papa Francisc a amintit câteva teme importante, cum ar fi sărăcia, depășirea războiului și a tuturor formelor de violență, religia ca răspuns concret la nevoile umane. El a vorbit, de asemenea, despre pandemie și despre necesitatea de a ne îngriji de creație. În cele din urmă, el a amintit despre valoarea acceptării care depășește indiferența și despre necesitatea de a merge împreună.

 

Iată câteva fragmente importante din discursul său. În primul rând, papa a afirmat că „cel mai mare factor de risc din timpurile noastre rămâne sărăcia”, și „tocmai lipsa permite răspândirea de epidemii şi de alte rele mari care prosperă pe terenurile neplăcerii şi ale inegalităţilor”.

 

Papa a abordat apoi problema conflictelor internaționale. „Dumnezeu este pace şi conduce mereu la pace, niciodată la război. Să ne angajăm aşadar, şi mai mult, să promovăm şi să întărim necesitatea ca orice conflict să nu se rezolve cu motivele neconcludente ale forţei, cu armele şi ameninţările, ci cu unicele mijloace binecuvântate de Cer şi demne de om: întâlnirea, dialogul, tratativele răbdătoare, care se duc înainte gândind îndeosebi la copii şi la tinerele generaţii”.

 

Adresându-se apoi direct către unii lideri religioși, Papa Francisc a subliniat că este necesară purificarea de rău: „Să ne purificăm, aşadar, de prezumţia de a ne simţi drepţi şi de a nu avea nimic de învăţat de la alţii”. O expresie importantă a sa a fost: „Să nu justificăm niciodată violența”.

 

Un pasaj important a fost și cel referitor la religie ca slujire pentru popor: „Să nu justificăm niciodată violenţa. Să nu permitem ca sacrul să fie instrumentalizat de ceea ce este profan. Sacrul să nu fie sprijin al puterii şi puterea să nu se sprijine de sacralitate! Amintindu-ne de ororile şi de greşelile din trecut, să ne unim eforturile, pentru că niciodată Atotputernicul să nu mai devină ostatic al voinţei de putere umană”.

C. L.