Papa Francisc a dorit să organizeze o întâlnire cu cei pe care i-a numit „Oamenii păcii și ai dreptății” și a făcut-o sâmbătă, 18 mai 2024, la Verona (Italia), reunind din întreaga lume numeroase asociații, preoți, persoane consacrate și laici angajați în favoarea păcii.

 

În fața unei audiențe de mii de persoane, Sfântul Părinte a dorit să asculte vocile celor mulți și mai ales să răspundă la întrebările lor, și a făcut acest lucru cu mare simplitate și sinceritate, așa cum este stilul său de părinte și păstor, mereu în ascultare.

 

În timpul întâlnirii, Suveranul Pontif a preluat strigătul de suferință al celor mulți care trăiesc în lume tragediile nedreptății și ale războiului. De aceea, a spus Papa, Biserica „trebuie să fie de partea celor slabi, de partea celor uitați, și Isus ne spune același lucru prin gestul spălării picioarelor”.

 

Răspunzând la întrebările numeroșilor interlocutori, Papa Francisc a ținut să lanseze un mesaj puternic împotriva indiferenței și a culturii abandonului care domină societatea, invocând și „premiul Nobel al lui Ponțiu Pilat, pentru că noi suntem maeștri în a ne spăla pe mâini. Fiecare își are propria voce, fie că vorbește cu limba, fie că vorbește cu existența sa. Dar noi nu știm să ascultăm, pentru că ne gândim la lucrurile noastre. Acest lucru ne împiedică să vedem realitatea”. 

 

Nu a lipsit nici atenția față de micuții lumii, care sunt prea des folosiți în războaie și exploatați, încălcându-le copilăria: „Primul pas este să recunoaștem că nu suntem în centru, parcursul alături de cei mici ne obligă să schimbăm ritmul și să ușurăm multe poveri.  Pentru a pune capăt războiului și suferinței, trebuie să fim alături de cei mici și să le respectăm demnitatea. Să ne întâlnim cu cei mici și să le împărtășim durerea, depășind cultura indiferenței”.

 

Papa a continuat să vorbească despre mediu, amintind conceptul său de mediu ca o casă comună care trebuie respectată și, mai presus de toate, necesitatea de a face pace cu creația. El nu a omis să vorbească în favoarea tinerilor, amintind de necesitatea de a „trezi în tineri bucuria participării, pentru că trebuie să lucrăm împreună. Împreună este suma muncii fiecăruia, dar și mai mult, pentru că unu plus unu fac trei”.

C. L.