Scrisoarea pastorală

Cuprinsul Scrisorii pastorale

1. Premisă

2. Cuvântul Papei Francisc
Rezumatul celor spuse de papa referitor la Sinod și la realizarea lui

3. De ce Sinodul Episcopilor în acest mod de implicare a poporului lui Dumnezeu?
Un nou mod de a trăi Sinodul: de la adunarea sinodală la drumul sinodal

4. Limbajul și stilul Sinodului
Cuvintele cheie pentru a înțelege Sinodul și, mai ales, pentru realizarea drumului sinodal

5. Atitudinea interioară pentru a trăi drumul sinodal
Drumul sinodal cere o pregătire interioară care să ducă la faptul ca și ceilalți să asculte Duhul Sfânt

6. Scopurile drumului sinodal
Sunt cele care se regăsesc in titlul Sinodului: comuniune, participare și misiune

7. Drumul sinodal în Dieceza de Chișinău

8. Rolurile diverse în drumul sinodal al diecezei

9. Cum se realizează concret drumul sinodal
În această parte a Scrisorii pastorale, drumul sinodal devine în mod concret drumul diecezei, cu indicații concrete de aplicat în parohii

10. Obstacolele pe drumul sinodal
Există riscuri pe drumul sinodal care trebuie înfruntate preventiv

11. Concluzii

1. Premisă

De ceva timp ne-am angajat pe calea convertirii pastorale, convinși că putem ajunge la o schimbare în toate realitățile vieții diecezane și care ne-a permis să trăim momente semnificative de reflecție.

Acum, după experiența neașteptată a pandemiei, care, din păcate, încă nu s-a terminat, a sosit momentul relansării drumului, acceptând invitația Papei Francisc, care a cerut să fie regândită imaginea conciliară a Bisericii ca popor al lui Dumnezeu aflat pe drum”, îndemnând la trăirea stilului sinodal prin a fi o comunitate eclezială.

Prin urmare, ne pregătim să trăim o experiență exemplară de ascultare, împărtășire și sinodalitate responsabilă.

2. Cuvântul Papei Francisc

Întâi de toate, este bine să înțelegem din cuvintele Papei Francisc motivele și importanța Sinodului Episcopilor pe care Biserica se pregătește să-l celebreze și în care, în faza inițială, va fi angajată și dieceza noastră. Iată câteva pasaje din discursul Papei Francisc rostit cu ocazia comemorării a 50 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor, la 17 octombrie 2015: „Încă de la începutul slujirii mele ca Episcop de Roma a intenționat să valorizeze Sinodul, care constituie una dintre moștenirile cele mai prețioase ale ultimei adunări conciliare... Trebuie să continuăm pe acest drum. Lumea în care trăim și pe care suntem chemați s-o iubim și s-o slujim și în contradicțiile sale, cere de la Biserică potențarea sinergiilor în toate domeniile misiunii sale. Tocmai drumul sinodalității este drumul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la Biserica din al treilea mileniu. Ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conținut în întregime în cuvântul «Sinod». A merge împreună – laici, păstori, Episcop de Roma – este un concept ușor de exprimat în cuvinte, dar nu așa de ușor de pus în practică... Sinodalitatea, ca dimensiune constitutivă a Bisericii, ne oferă cadrul interpretativ cel mai adecvat pentru a înțelege însăși slujirea ierarhică. Dacă înțelegem că... Biserica nu este altceva decât acel «a merge împreună» al turmei lui Dumnezeu pe cărările istoriei în întâmpinarea lui Cristos Domnul – înțelegem și că în interiorul său nimeni nu poate fi «ridicat» mai presus de alții. Dimpotrivă, în Biserică este necesar ca unul «să se înjosească» pentru a se pune în slujba fraților de-a lungul drumului... Primul nivel de exercitare a sinodalității se realizează în Bisericile particulare. După ce a amintit de nobila instituție a Sinodului diecezan, în care preoții și laicii sunt chemați să colaboreze cu episcopul pentru binele întregii comunități ecleziale (cf. CDC, can. 460-468), Codul de Drept Canonic dedică spațiu amplu celor pe care obișnuim să le numim «organismele de comuniune» ale Bisericii particulare: consiliul prezbiteral, colegiul consultanților, capitulul canonicilor și consiliul pastoral (cf. CDC, can. 495-514). Numai în măsura în care aceste organisme rămân legate cu «josul» și pornesc de la oameni, de la problemele de fiecare zi, poate începe să ia formă o Biserică sinodală: aceste instrumente, care uneori înaintează cu oboseală, trebuie să fie valorizate ca ocazie de ascultare și împărtășire”.

3. De ce Sinodul Episcopilor în acest mod de implicare a poporului lui Dumnezeu?

De fapt, nu va fi un Sinod al Episcopilor așa cum s-a întâmplat anterior, ci o adunare eclezială în care „sinodalitatea devine modalitatea obișnuită de a fi Biserică”, așa cum a spus Cardinalul Mario Grech, secretarul general al Sinodului Episcopilor, cu ocazia conferinței de presă pentru prezentarea Documentului pregătitor și al Vademecum-ului pentru procesul sinodal (7 septembrie 2021). Așa cum a cerut Papa Francisc, ar trebui să depășim modalitățile obișnuite, deoarece Biserica de astăzi are nevoie de o nouă deschidere a tuturor comunităților, la fel cum a făcut-o Biserica primară.

Ceea ce face ca această deschidere să fie mai bine înțeleasă de comunități, chiar și de cele mai îndepărtate, este faptul că începutul drumului sinodal va avea loc la 17 octombrie în Bisericile particulare, după deschiderea solemnă pe care Papa Francisc o va face la 9 și 10 octombrie la Roma. Deschiderea din dieceze nu trebuie înțeleasă ca o pregătire pentru Sinod, ci este deja un Sinod sau, mai bine spus, un drum sinodal.

Sinodul în realizarea sa are trei obiective: să consulte cu adevărat poporul lui Dumnezeu, să efectueze o consultare cât mai largă posibil și să raporteze realitatea vieții. Nu este vorba de încadrarea Sinodului într-o dimensiune rituală sau formală, ci afirmarea dimensiunii spirituale a drumului Bisericii, deoarece, așa cum a spus-o Papa Francisc, „nu există un drum sinodal fără lumina Duhului Sfânt” (Comemorarea a 50 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015).

Acest drum sinodal începe cu consultarea poporului lui Dumnezeu din Bisericile particulare, iar consultarea poporului lui Dumnezeu și discernământul păstorilor vor fi momente spirituale, adică trăite în ascultarea Duhului. De fapt, „ceea ce așteaptă Sfântul Părinte de la acest Sinod este să pună întreaga Biserică în situația de a trăi o autentică experiență sinodală” (Cardinalul Mario Grech, Conferința de presă de prezentare a Documentului pregătitor și a Vademecum-ului pentru procesul sinodal, 7 septembrie 2021).

4. Limbajul și stilul Sinodului

Un obiectiv important este de a recupera pe deplin sinodalitatea ca dimensiune constitutivă a Bisericii, la egalitate cu dimensiunea ierarhică, așa cum a afirmat deja Conciliul al II-lea din Vatican. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca Sinodul, în toate aspectele sale, să facă parte din viața Bisericii și a fiecărei comunități.

Papa Francisc cere, de asemenea, adoptarea unui limbaj sinodal, pentru care a relansat cuvinte pe care Biserica le-a cunoscut dintotdeauna, dar care, de-a lungul secolelor, au fost uitate sau și-au pierdut vigoarea. Ne referim în special la termenii sinod, sinodalitate și sinodal.

Primul substantiv – sinod – se referă la un instrument precis al muncii ecleziale, care prevede participarea unor delegați cu obiective și decizii specifice. Și dieceza noastră va fi chemată să-și aducă contribuția la drumul sinodal, în conformitate cu modalitățile prevăzute și va avea o participare cât mai largă posibil.

Termenul sinodalitate exprimă un stil, un mod de a fi care califică viața și misiunea Bisericii. Sinodalitatea înseamnă a merge împreună în ascultare față de Duhul. Iată ce a spus Papa Francisc: „Practica sinodală, tradițională, dar care trebuie mereu reînnoită, este implementarea, în istoria poporului lui Dumnezeu aflat pe drum, a Bisericii ca mister al comuniunii, după chipul comuniunii trinitare. După cum știți, această temă este foarte aproape de inima mea: sinodalitatea este un stil, este un drum făcut împreună și este ceea ce Domnul așteaptă de la Biserica mileniului al treilea” (Comemorarea a 50 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor, 17 octombrie 2015).

A reda cuvântul tuturor celor botezați este marele vis al Conciliului al II-lea din Vatican, în convingerea că oamenii lui Dumnezeu au simțul credinței și știu să înțeleagă ce să facă în cele mai diverse situații ale vieții (cf. Lumen gentium, nr. 12). În Exortația apostolică Evangelii gaudium, Papa Francisc a reamintit că, prin ungerea Duhului Sfânt, „poporul lui Dumnezeu este sfânt datorită acestei ungeri care îl face infailibil «in credendo»” (nr. 119). Din acest motiv, proiectul noii evanghelizări nu poate exclude poporul lui Dumnezeu (cf. Evangelii gaudium, nr. 120).

Al treilea termen este sinodal și descrie felul de a fi Biserică: nu poate exista un singur popor și chiar un singur trup (cf. 1Cor 10,16-17) fără a merge împreună. O Biserică sinodală este o Biserică a ascultării și ascultarea „este mai mult decât a auzi” (Evangelii gaudium, nr. 171). Fiecare îi ascultă pe ceilalți și cu toții ascultă Duhul Sfânt ca să știe ce el le „spune Bisericilor” (Ap 2,7) și să pună în practică ceea ce le inspiră.

Biserica este invitată să țină unite ascultarea cuvântului și ascultarea culturii timpului, a locurilor în care trăiește, suferă, speră și își realizează propria credință. Așa are loc „cercetarea semnele timpurilor și interpretarea lor în lumina evangheliei” (cf. Gaudium et spes, nr. 4) și se devine însoțitori pe drumul omenirii contemporane.

Parohiile, consiliile pastorale, consiliile pentru afaceri economice, mișcările, diferitele comunități trebuie să fie din ce în ce mai multe locuri de ascultare, discernământ, rugăciune, împărtășire, astfel încât să poată apărea ceea ce Duhul spune Bisericii noastre.

Sinodalitatea cere răspunsuri la această posibilă întrebare: Ce Biserică suntem chemați să construim astăzi în Moldova, cu puterea Duhului? Această întrebare este precedată de o altă întrebare despre: Cine este Biserica? Sunt Biserica doar cei care au primit sacramentul Preoției – episcopii și preoții – sau toți cei botezați, îmbogățit de Duhul cu un dar pentru binele comun?

Stilul sinodal, cu implicarea tuturor componentelor poporului lui Dumnezeu, poate fi găsit în capitolul 15 din Faptele Apostolilor, o pagină cunoscută sub numele de Conciliul de la Ierusalim. Aceasta a fost prima adunare generală chemată să rezolve conflictele Bisericii în naștere, în contextul primirii unor noi credincioși. Apostolii s-au trezit cu întrebarea presantă cu privire la modul de armonizare a principiului fundamental al mântuirii oferit în mod liber de Domnul Isus cu deschiderea către noi nevoi și culturi (cf. Fap 15,11). Au căutat un răspuns în cuvântul lui Dumnezeu și în experiențele pe care le-au trăit, ajungând să înțeleagă vocația la fraternitatea în Cristos: „Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus” (Gal 3,28).

Cu siguranță, întrebarea discutată atunci nu mai este actuală, dar aceste pagini din Faptele Apostolilor sunt fundamentale, deoarece ne permit să reflectăm asupra metodei: Cum primele comunități creștine au înfruntat problemele? Cum au căutat soluții? Cum au citit realitatea? La ce au acordat importanță? La Ierusalim s-au ciocnit două viziuni, însă a fost privilegiată metoda dialogului: „Atunci apostolii și prezbiterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât” (Fap 15,22). Întreaga comunitate a fost implicată și a ajuns să identifice câteva soluții inspirate exclusiv de caritate.

5. Atitudinea interioară pentru a trăi drumul sinodal

În paragraful anterior am vorbit despre limbajul și stilul drumului sinodal; în schimb, în acest paragraf se aprofundează atitudinea interioară care trebuie asumată pe parcursul drumului sinodal, pentru a ajunge la disponibilitatea corectă de a înțelege ceea ce Dumnezeu cere de la Biserică și o atitudine de deschidere la revărsarea Duhului Sfânt, care însoțește ascultarea în forma sa dublă: ascultarea de Dumnezeu și ascultarea de sine în sânul comunității.

Vademecum-ul pentru Sinod se exprimă astfel: „Procesul sinodal este în primul rând un proces spiritual. Nu este un exercițiu mecanic de colectare a datelor sau o serie de întâlniri și dezbateri. Ascultarea sinodală este orientată spre discernământ. Ne cere să învățăm și să exercităm arta discernământului personal și comunitar. Ne ascultăm unii pe alții, ascultăm tradiția noastră de credință și semnele timpurilor, pentru a discerne ceea ce Dumnezeu ne spune tuturor. Papa Francisc descrie cele două obiective interconectate ale acestui proces de ascultare: «ascultarea lui Dumnezeu, până la a auzi împreună cu el strigătul poporului; ascultarea poporului, până la punctul de a respira în el voința la care ne cheamă Dumnezeu” (nr. 2.2).

Drumul sinodal este deci timpul ascultării, pe care fiecare trebuie să-l trăiască personal cu o mare libertate interioară. Ascultarea personală deschide spre împărtășire și, mai presus de toate, de capacitatea de a merge împreună, așa cum amintește Documentul pregătitor al Sinodului: „Pentru «merge împreună» este necesar ca să ne lăsăm educați de Duhul la o mentalitate cu adevărat sinodală, intrând cu curaj și libertate a inimii într-un proces de convertire fără de care nu va fi posibilă acea «reformă continuă de care ea [Biserica], ca instituție umană și pământească, are nevoie mereu»” (nr. 9).

Așadar, care trebuie să fie atitudinea personală pentru a trăi pe deplin experiența sinodală?

Un răspuns clar și chiar profund vine de la teologul Piero Coda, care vorbește despre un drum interior de participare la drumul sinodal care include patru atitudini: intenția, umilința, ascultarea și paresia.

Teologul Piero Coda amintește în primul rând intenția care însoțește participarea la drumul sinodal: „Este necesar să ne întrebăm în fața lui Dumnezeu, cu sinceritate: Care este intenția – și aceasta este direcția și tensiunea spiritului – ce stă la bază, care animă și care ghidează participarea mea la procesul de discernământ: și, prin urmare, al meu a asculta, al meu a judeca, al meu a propune, al meu a decide? Dacă intenția nu este cea corectă și dreaptă, totul este estompat de la început și riscă să polueze și chiar să denatureze procesul”.

Ulterior, el scoate în evidență virtutea necesară a umilinței, „care purifică mereu din nou și din nou gândurile, sentimentele, emoțiile și chiar mișcările interioare care ne călăuzesc, făcându-le să treacă prin anihilare prin iubirea trăită de Isus în părăsire”.

O altă virtute necesară drumului sinodal este ascultarea, „care înseamnă a fi în sintonie, în Duhul Sfânt, cu imensa recunoștință a Fiului, pe lungimea de undă a voinței Tatălui. De fapt, în procesul de discernământ, este vorba de a înțelege voința Tatălui și de a-i da cuvânt și concretețe în prezența lui Isus înviat care, în Duh, pătrunde inimile și luminează mintea. Ascultarea înseamnă a asculta de jos, adică precum copiii: liberi, adulți, creativi, da, dar copii! Nu fac bine ceea ce văd, nu facem ceea ce vedem bine – este prea puțin! – vrem să facem, cu și în Isus, doar ceea ce vrea Tatăl”.

În sfârșit, paresia, care ia naștere din ascultare și înseamnă deschiderea inimii „cu prudență, desigur, și atenție la celălalt, dar cu sinceritate și încredere. Paresia este calitatea persoanei libere, care dorește și este capabilă să construiască relații și, prin urmare, să primească darul unității, pe baza sincerității și transparenței”. Papa Francisc spune că paresia este „calitatea fundamentală a vieții creștine: să ai inima îndreptată către Dumnezeu, să crezi în dragostea lui”. Paresia generează adevărata libertate, cea a copiilor lui Dumnezeu, aceea care „alungă orice frică falsă, orice tentație de a se ascunde în viața liniștită, în conformism sau chiar în ipocrizie subtilă”. Opusul paresiei este de fapt ipocrizia.

Odată inima eliberată, se ajunge la a auzi vocea Duhului și la a gândi într-un mod sinodal, iar cuvântul lui Dumnezeu, tradiția vie a Bisericii, magisteriul, carismele, sensus fidei al poporului lui Dumnezeu intervin pentru a ajuta discernământul, dar și puterea unității comunității și a comuniunii cu Dumnezeu.

A auzi în Duh ne face să trecem de la gândirea personală la modul sinodal, „adică, cu un mod de a vedea, de a discerne, de a acționa. Nu cu un oarecare fel de gândire. Ci cu o gândire transformată”. Așa cum îndeamnă sfântul Paul: „Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții, ca să discerneți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârșit!” (Rom 12,2)

6. Scopurile drumului sinodal

„O Biserică sinodală, vestind evanghelia, «merge împreună»: Cum se realizează astăzi acest «a merge împreună» în Biserica voastră particulară? Ce pași ne invită Duhul să facem pentru a crește în acest «a merge împreună» al nostru?” (Documentul pregătitor, nr. 26)

Aceasta este întrebarea fundamentală la care Sinodul intenționează să dea un răspuns și care trebuie să călăuzească consultarea poporului lui Dumnezeu, inclusiv din dieceza noastră.

Același Documentul pregătitor (nr. 26) ne amintește, de asemenea, că, pentru a răspunde la întrebarea principală, trebuie să ne punem alte întrebări:

- să vă întrebați ce experiențe ale Bisericii voastre particulare vă readuce în minte întrebarea fundamentală;

- să recitiți mai în profunzime aceste experiențe: Ce bucurii au provocat? Ce dificultăți și obstacole au întâlnit? Ce răni au scos în evidență? Ce intuiții au provocat?

- să percepeți roadele care trebuie împărtășite: În aceste experiențe, unde răsună glasul Duhului? Ce anume ne cere? Care sunt punctele de confirmat, perspectivele de schimbare, pașii de făcut? Unde înregistrăm un consens? Ce drumuri se deschid pentru Biserica noastră particulară?

Răspunsul la aceste întrebări este cu siguranță un obiectiv al drumului sinodal, însă este, de asemenea, necesar să urmăm calea creșterii comunității diecezane, astfel încât aceasta să poată fi sinodală în timpul următor. Drumul sinodal nu se încheie prin a da răspunsuri; de fapt s-a reamintit că nu este vorba de o acțiune rituală, ci continuă, pentru ca în viitor stilul sinodal să fie acela al fiecărei comunități, de la dieceză la parohii.

Un prim obiectiv este acela al unui drum sinodal care duce la convertirea pastorală și la convertirea persoanelor. Sinodalitatea, trăită cu o dispoziție profundă de ascultare a Duhului și de discernământ, necesită persoane reînnoite, disponibile pentru un permanent drum de convertire personală și comunitară. Sinodalitatea nu este un drum definit de la început și cere să ne deschidem față de neașteptatul lui Dumnezeu care vine să ne atingă, să ne zguduie, să ne modifice interior.

Vom folosi un termen care dă sens convertirii pastorale și vorbim, ca obiectiv, de „spiritualitatea comuniunii”. Fără o convertire a inimii și a duhului și fără acceptarea și ascultarea reciprocă, „structurile” comuniunii ar fi de puțin folos și ar putea fi chiar transformate în simple măști fără inimă sau chip (cf. Novo millennio ineunte, nr. 43). Sinodalitatea înseamnă trecerea conștientă și stabilă de la „eu” la „noi”. Înseamnă a redescoperi prioritatea lui „noi” eclezial, conștienți că „viața este un drum comunitar în care sarcinile și responsabilitățile sunt împărțite și împărtășite în conformitate cu binele comun” (Papa Francisc, Exortația apostolică post-sinodal Querida Amazonia, nr. 20).

Reluând ceea ce s-a spus deja, trebuie afirmat că, pentru a intra în stilul și practica sinodalității, trebuie să cultivăm și să exprimăm atitudini spirituale, cum ar fi ascultarea, dialogul, empatia, împărtășirea, libertatea interioară și libertatea cuvântului, umilința, căutarea adevărului și, mai presus de toate, credința și încrederea în Dumnezeu, ancorarea în rugăciune, în cuvântul lui Dumnezeu și în Euharistie. Aceste și alte atitudini sunt necesare pentru discernământul comunității, care nu înseamnă pur și simplu luarea deciziilor, ci este arta dificilă de a citi situația istorică în căutarea semnelor planului lui Dumnezeu în realitățile noastre și a efortului de a le îndeplini.

Un al doilea obiectiv al drumului sinodal este transformarea misionară a Bisericii (cf. Evangelii gaudium, nr. 19). Reforma structurilor trebuie înțeleasă în sensul de „a face în așa fel încât ele să devină toate mai misionare, ca pastorația obișnuită în toate acțiunile sale să fie mai expansivă și mai deschisă, astfel încât să-i pună pe lucrătorii pastorali într-o atitudine constantă de «ieșire în lume»” (Idem, nr. 27). Transformarea sperată de papa implică chipul Bisericii (cf. Idem, nr. 20), modul său de a vesti și limbajul său (cf. Idem, nr. 34).

Este nevoie de renașterea și revitalizarea parohiilor noastre, care trebuie să fie animate de visul misionar de a ajunge la toată lumea și de a fi locuri în care, mai mult decât în altele, se experimentează sinodalitatea. Înțelegem atunci de ce dieceza insistă de multă vreme asupra reînnoirii organelor de participare, în special a Consiliului Pastoral Parohial și a Consiliului pentru Afaceri Economice, astfel încât acestea să fie cu adevărat locuri de ascultare, de împărtășire, în care toată lumea se simte liberă să vorbească deschis, să clarifice pozițiile respective, întotdeauna în căutarea comună a adevărului și comuniunii.

Al treilea obiectiv al drumului sinodal și al unei pastoraţii sinodale este de a avea păstori instruiți în sinodalitate care exercită un nou stil de conducere, nu vertical și clerical, ci orizontal și coresponsabil. Modalitățile autoritare, moștenite de la formele obișnuite de a trăi puterea, trebuie abandonate, pentru a învăța însoțirea plasându-se în mijlocul altora, într-o coresponsabilitate ce favorizează autonomia și participarea tuturor, fără a uita vreodată scopul de a construi un popor, o comunitate fraternă și misionară, în slujirea binelui comun al Bisericii și al societății. Pentru a nu cădea în răspunsuri evidente și prestabilite, va fi, de asemenea, potrivit să-i ascultăm pe cei care s-au îndepărtat de comunitățile noastre.

Al patrulea obiectiv al drumului sinodal este acela de a redescoperi și promova slujirea fiecărui botezat: „Păstorii să recunoască și să promoveze demnitatea și responsabilitatea laicilor în Biserică; să se folosească bucuros de sfaturile lor prudente, să le dea cu încredere însărcinări în serviciul Bisericii și să le lase libertate și câmp de acțiune, ba chiar să-i încurajeze în a întreprinde și acțiuni din proprie inițiativă” (Lumen gentium, nr. 37 ). Nu putem uita cuvintele lui Paul către corinteni: în absența unuia singur, Biserica diecezană ar fi diferită și mai săracă, pentru că fiecăruia „îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun” (cf. 1Cor 12,7-11).

Prin urmare, insistența asupra slujirii este recunoașterea faptului că fiecare botezat are dreptul și datoria de a evangheliza (cf. Ad gentes, nr. 2; Lumen gentium, nr. 9; CDC, can. 211) și de a contribui activ la viața eclezială. Mai mult, atunci când ne referim la laici, nu vorbim doar de participare și colaborare, de parcă sarcina lor ar consta în realizarea proiectelor elaborate în altă parte. Este necesar să trăim un nou stil și un nou proces de coresponsabilitate pentru care episcopii, preoții, diaconii permanenți, persoanele consacrate și laicii elaborează cu toții proiecte, le decid împreună și le realizează, oferindu-și contribuția specifică.

7. Drumul sinodal în Dieceza de Chișinău

Să lăsăm acum deoparte ideea că drumul sinodal este o impunere de sus sau, după cum am spus-o deja, ceva de făcut ca și cum ar fi o obligație rituală de respectat, doar pentru că este cerută de Papa Francisc.

Mai mult, nu este corect să credem că drumul sinodal împiedică programele și activitățile parohiale în desfășurare sau planificate pentru viitor. Drumul sinodal se inserează în viața diecezei și a comunităților parohiale ca un dar tocmai pentru a crește în comuniune, participare și misiune.

Planul pastoral actual al diecezei are ca obiectiv formarea și responsabilizarea laicilor în viața parohiei și „fiecare parohie trebuie să prezinte programul său pastoral referitor la tema indicată” (Consiliul Pastoral Diecezan, 22.06.21). Propunerile de reflecție sinodală sunt în perfectă concordanță cu planul pastoral al diecezei, deci nu va fi decât o chestiune de a ști cum să punem împreună cele două propuneri.

Mai mult, Vademecum-ul referitor la realizarea drumului sinodal invită la folosirea consiliile parohiale, atât cel pastoral, cât și cel economic, ca „organe sinodale existente pentru a organiza, facilita și da viață procesului sinodal la nivel local” (nr. 3.3). Planul pastoral al diecezei cere deja „să fie făcută mai autentică și concretă participarea laicilor la PCP și CPAE” și „să ofere o ocazie pentru creșterea laicilor”.

Experiențele și programele parohiilor în desfășurare sunt o resursă pentru drumul sinodal; de fapt, consultarea poporului lui Dumnezeu va avea loc în parcursul lor pastoral. Apoi, se reafirmă că drumul sinodal la care este chemată dieceza nu este o alternativă la ceea ce se realizează deja sau se intenționează a fi realizat, ci este pusă alături pentru a trezi și mai mult acțiunea Duhului pentru un drum, așa cum s-a spus, de comuniune, participare și misiune autentice.

Unele parohii au pregătit și oferit deja planul pastoral parohial. În schimb, este încă așteptat de la alte parohii, care ar fi trebuit să-l prezinte deja, așa cum s-a cerut cu ocazia ultimului Consiliu Pastoral Diecezan și care ar trebui să fie subiectul reflecției la următoarea întâlnire prezbiterală.

La 17 octombrie a.c., odată cu celebrarea liturgică solemnă din catedrală, va începe drumul sinodal al diecezei, care se va încheia la 22 aprilie 2022, așa cum este indicat de Secretariatul General al Sinodului. Drumul sinodal diecezan va fi urmat, din aprilie, de faza națională, care se referă la conferințele episcopale. Această fază va fi urmată de reflecția pe diferitele continente, rodul lucrărilor conferințelor naționale, pentru a ajunge apoi la celebrarea Sinodului Episcopilor din octombrie 2023.

Pe parcursul celor șase luni ale drumului sinodal, în dieceză va avea loc consultarea poporului lui Dumnezeu. „Mai mult decât să răspundă la un chestionar, faza diecezană își propune să ofere cât mai multor persoane o experiență cu adevărat sinodală de ascultare reciprocă și un drum parcurs împreună, sub îndrumarea Duhului Sfânt” (Vademecum, nr. 4.1). Iată de ce, după cum indică același Vademecum, „este necesar să fie implicat într-un mod semnificativ un număr cât mai mare posibil de persoane și să se obțină cea mai largă participare” (nr. 4.1).

De asemenea, este disponibil chestionarul, în care „sunt sugerate unele întrebări pentru a stimula și a facilita această experiență de împărtășire și ascultare. Scopul nu este de a răspunde la toate întrebările, ci de a le alege pe cele mai relevante în contextul vostru local” (nr. 4.1). Chestionarul este prezent și în Documentul pregătitor, pe care dieceza l-a tipărit, astfel încât să poată fi distribuit parohiilor într-un număr adecvat, pentru ca tuturor să li se ofere posibilitatea de a-l citi, a-l aprofunda și chiar a indica reflecții personale.

Există zece „nuclee tematice” de explorat în consultarea poporului lui Dumnezeu și care sunt conținute în chestionar: însoțitorii de călătorie (a merge împreună); a asculta (dimensiune ascultării); a lua cuvântul (a vorbi clar); a celebra (cuvântul lui Dumnezeu și Euharistia); coresponsabili în misiune (responsabilitatea); a dialoga în Biserică și în societate (înțelegere); cu celelalte confesiuni creștine (ecumenism); autoritate și participare; a discerne și a decide; formarea la sinodalitate (stilul drumului sinodal).

8. Rolurile diverse în drumul sinodal al diecezei

În faza diecezană a drumului sinodal există câteva roluri fundamentale:

- Conciliul a afirmat că episcopul „este principiul vizibil și fundamentul unității în Biserica lui particulară” (Lumen gentium, nr. 23) și, prin urmare, deține o funcție de discernământ, care îi aparține datorită slujirii pe care o desfășoară în favoarea Bisericii. În drumul sinodal, rolul episcopului diecezan „constă în facilitarea experienței sinodale a întregului popor al lui Dumnezeu în drumul spre o Biserică mai sinodală. Episcopul diecezan joacă un rol cheie în ascultarea poporului lui Dumnezeu din Biserica sa diecezană” (Vademecum, nr. 4.3). Episcopului îi revine sarcina de a asculta, de a dialoga și de a consulta și, așa cum afirmă Documentul pregătitor, de a ține cont ceea ce Papa Francisc a spus deja: „Păstorii, constituiți de Dumnezeu ca «păzitori, interpreți și martori autentici ai credinței întregii Biserici», să nu se teamă să fie în ascultarea turmei încredințate lor” (nr. 14). Episcopul se va întâlni cu comunitățile parohiale și consiliile acestora, cu comunitățile călugărești și mișcările laice pentru a asculta și a încuraja drumul sinodal.

- Îl asistă pe episcopul diecezan în această sarcină referentul diecezan, care va avea rolul de a aduna toate cererile provenite din diferitele realități ale diecezei și, de asemenea, de la credincioși, elaborând o sinteză care trebuie transmisă, așa cum se cere, fazei continentale.

- Fiecare preot este punctul de legătură dintre episcop și credincioși, învățând „să comunice poporului în numele episcopului și să comunice episcopului în numele poporului” (Vademecum, nr. 4.3). Rolul său este de a-și însoțească propriile comunități pe calea sinodalității, să promoveze și să pună în practică un mod mai sinodal de a fi Biserica lui Cristos, să sensibilizeze natura sinodală a parohiilor, în special prin intermediul organismelor de participare, precum consiliile parohiale. Preoților li se cere să explice drumul sinodal, așa cum este indicat de Papa Francisc; să le prezinte credincioșilor, sub diferite forme și metode, chestionarul, astfel încât să poată fi implicat cel mai mare număr posibil de credincioși; să adune cererile într-un rezumat care trebuie transmis referentului diecezan până la 31 martie. Este bine să amintim conceptul consultării largi a poporului lui Dumnezeu, înțeleasă ca o posibilitate oferită fiecăruia de a-și exprima liber gândurile și de a le putea transmite în scris cu propria semnătură. Iată de ce este important să amintim faptul că parohii le prezintă credincioșilor drumul sinodal, le explică motivele și obiectivele, le încredințează scrisoarea pastorală a episcopului și Documentul pregătitor, le prezintă chestionarul care poate reprezenta pista de reflecție, culege roadele consultării și le transmite referentului diecezan. Parohul trebuie să întocmească un document parohial care adună ceea ce au exprimat credincioșii și, de asemenea, să transmită textele individuale semnate de credincioșii care doresc să se exprime personal și liber.

- Un rol va fi jucat și de grupul de lucru pastoral, înființat în urma Consiliului Pastoral Diecezan. Va fi o echipă sinodală diecezană care, adunând reprezentanții celor trei decanate și întâlnindu-se periodic, va fi un organ consultativ și operațional în beneficiul parohiilor. „Echipa sinodală diecezană poate continua să promoveze și să implementeze în viitor calea sinodalității în dieceză, în colaborare cu episcopul diecezan” (Vademenum, nr. 4.4.2).

- Și comunităților călugărești li se cere să participe la drumul sinodal; de fapt Sinodul face apel la dimensiunea profetică a vieții călugărești. Li se cere darul de a însoți drumul sinodal cu rugăciunea. În schimb, modalitatea de participare a călugărilor și călugărițelor, așa cum se cere, poate avea loc atât la nivel personal, cât și comunitar, „de la eventuala prezență a persoanei consacrate individuale în organismele de participare existente în Bisericile locale, până la elaborarea unei contribuții formulate de comunitățile individuale inserate într-o dieceză specifică” (Scrisoarea Congregației pentru Viața Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, 24.06.21).

- Rolul pe care trebuie să-l aibă poporul lui Dumnezeu în drumul sinodal este foarte clar afirmat de mai multe ori de Papa Francisc și de Secretariatul General al Sinodului. Importanța atribuită poporului lui Dumnezeu este evidentă în consultare, care este actul fondator al drumului sinodal, iar discernământul depinde de această consultare. Papa Francisc vrea să înțeleagă din sensus fidei al poporului lui Dumnezeu cum și unde Duhul vrea să conducă Biserica. Este o datorie să le permiți tuturor să-și facă auzită vocea, iar ascultarea este adevărata convertire pastorală a Bisericii.

9. Cum se realizează concret drumul sinodal

Instrumentele fundamentale pentru înțelegerea și realizarea drumului sinodal sunt Documentul pregătitor și Scrisoarea pastorală a episcopului. Ambele texte sunt punctele de referință din care se pot trage conținuturile și indicațiile necesare unei consultări corecte a poporului lui Dumnezeu. În același timp, va fi bine să-i îndemnăm pe credincioși, pe cât posibil, să citească aceste texte, deși pot apărea dificultăți în înțelegere.

Pentru a facilita și, mai ales, a face concretă consultarea poporului lui Dumnezeu, parohiilor li se vor încredința fișe de reflecție referitoare la cele zece subiecte ale chestionarului, deja indicate anterior în această scrisoare. Fiecare fișă tematică va fi împărțită în trei părți: în prima parte vor exista indicații magisteriale despre subiectul tratat; în partea a doua vor fi întrebările adresate credincioșilor, ale căror răspunsuri trebuie transcrise, indicând și numele credincioșilor consultați; a treia parte va fi rezervată parohului, care va trebui să-și facă propria reflecție, pornind de la viața comunității sale. Acest material trebuie prezentat referentului sinodal.

Este necesară o consultare extinsă, de aceea este nevoie să se acționeze cu implicarea tuturor, începând de la consilii și grupuri pastorale, pentru a trece apoi la credincioși și a ajunge și la cei care sunt departe de viața comunității. Este important, așa cum a spus papa, să ascultăm și vocea celor mici și a celor bolnavi, a celor care nu trăiesc în comuniune și a celor care, în virtutea botezului lor, fac parte în mod egal în comunitate. Cum? Ține de înțelepciunea pastorală a fiecărui paroh să identifice mijloacele și formele pentru a atinge acest obiectiv și să-și implice propria comunitate în cel mai amplu mod posibil.

Îndemnul la concretețe este un mesaj împărtășit și aceasta trebuie să fie o metodă în drumul sinodal; așadar, va fi important să facem totul pentru ca fiecare credincios să fie implicat în dialogul sinodal.

Din acest motiv, și episcopul și referentul sinodal vor fi disponibili pentru a întâlni comunitățile în care există dificultăți în realizarea drumului sinodal. În același mod, vor putea fi implicați în dialog parohii vecini, decanii sau orice altă persoană care are experiență și poate ajuta la dialog și ascultare.

10. Obstacolele pe drumul sinodal

Documentul pregătitor al Sinodului și Vademecum-ul au atras atenția asupra posibilelor obstacole care pot zădărnici consultarea poporului lui Dumnezeu și, de asemenea, pot împiedica ascultarea Duhului Sfânt și ascultarea reciprocă. Oare care pot fi?

- Ispita de a dori ca lucrurile să fie conduse de capul său în loc de a ne lăsa conduși de Dumnezeu. Sinodalitatea este un drum spiritual călăuzit de Duhul Sfânt.

- Ispita de a ne concentra asupra noastră și a preocupărilor imediate. Drumul sinodal este o oportunitate de a privi în jur, de a vedea lucrurile din alte puncte de vedere, de a pleca într-o misiune la periferii.

- Ispita de a vedea doar probleme. Nu trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce nu este corect, ci, dimpotrivă, să ne deschidem acțiunii Duhului Sfânt, lăsându-l pe Dumnezeu să lucreze mai deplin.

- Ispita de a ne concentra doar asupra structurilor. Trebuie să ne concentrăm pe experiența lui a merge împreună pentru a discerne calea de urmat, inspirați de Duhul Sfânt. Convertirea structurilor va avea loc numai prin convertirea tuturor membrilor Bisericii.

- Ispita de a nu privi dincolo de granițele vizibile ale Bisericii. Este important dialogul cu persoane și din afara contextului eclezial și înfruntarea diferitelor probleme. Este, de asemenea, o oportunitate de a aprofunda drumul ecumenic.

- Ispita de a pierde din vedere obiectivele procesului sinodal. Trebuie să fim atenți la menținerea obiectivului de a discerne cum Dumnezeu ne cheamă să mergem împreună.

- Ispita conflictului și a divizării. Avem ca referință deviza episcopului de Chișinău: „Omnia in Christo – Toate în Cristos”. Nu trebuie să ne impunem ideile și să-i discredităm pe cei care simt lucrurile diferit.

- Ispita de a trata drumul sinodal ca pe un fel de parlament. Este contrar spiritului sinodal să alimentăm diviziuni care amenință unitatea și comuniunea Bisericii.

- Ispita de a-i asculta doar pe cei care sunt deja implicați în activitățile Bisericii. Nimeni din poporul lui Dumnezeu nu trebuie ignorat.

11. Concluzii

„Amintim că scopul Sinodului și, prin urmare, al acestei consultări nu este să producă documente, ci «să facă să răsară vise, să trezească profeții și viziuni, să facă să înflorească speranțe, să stimuleze încredere, să panseze răni, să împletească relații, să învie zori de speranță, să învețe unul de la celălalt și să creeze un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea forță mâinilor»” (Documentul pregătitor, nr. 32).

Fie ca aceasta să fie și dorința drumului sinodal al diecezei noastre, pe care îl încredințăm ocrotirii Fecioarei Maria, martoră a Rusaliilor alături de ucenici, plecând pe drumurile lumii și vestindu-le tuturor evanghelia.

Dat la Chișinău, la 4 octombrie 2021, în comemorarea sfântului Francisc din Assisi.