Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică este un avertisment pentru toți credincioșii și pentru toți cei care au primit anunțul lui Cristos, care sunt chemați să-i fie martori în lume, astfel încât fiecare discipol trebuie să se conformeze Maestrului și să-l glorifice prin viața sa.

 

Calea credinței trebuie să aibă drept referință „cuvântul lui Dumnezeu” și „timpul rugăciunii”. Acestea sunt cele două momente care îl hrănesc pe discipol și, mai ales, îl fac martor al lui Cristos în lume.

 

Atunci suntem chemați să redescoperim darul cuvântului lui Dumnezeu, din care să tragem învățături și mesaje pentru a trăi o viață autentică de credință. Alături de cuvântul lui Dumnezeu există rugăciunea, pentru că ascultarea lui Dumnezeu trebuie să devină laudă și să se întâlnească cu el, printr-un dialog care poate fi cel al liturghiei, precum poate fi și cel al rugăciunii personale.

 

Să ne punem întrebările: un credincios poate trăi fără să asculte cuvântul lui Dumnezeu sau fără să se roage? Poate fi urmată o cale autentică a credinței fără cuvântul lui Dumnezeu, asimilat zi de zi, devenind rugăciune și laudă adusă lui?

 

Un singur răspuns: ne hrănim credința cu cuvântul lui Dumnezeu și cu rugăciunea, pentru a nu cădea în uscăciunea interioară și în tăcerea lui Dumnezeu.

 

O credință intensă și trăită îi permite omului să trăiască o „responsabilitate eclezială” și să fie chemat la evanghelizare. Cu Cristos suntem pietre vii, iar fără el suntem doar poticniri.

 

De fapt, textele acestei duminici ne amintesc că, în momentul în care întâlnirea cu Cristos este autentică, suntem cu siguranță „pietre vii”, însă în momentul în care Cristos nu este în noi o prezență reală devenim „o piatră de poticnire” și suntem judecați ca atare.

 

Iată punctele de referință pentru această duminică: Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea, pentru a fi „pietre vii”.

 

Mons. Cesare Lodeserto