Nunta de la Cana este o sărbătoare ce nu decurge bine, deoarece culoarea, gustul, aroma și bucuria vinului încep să dispară. Este o sărbătorire care devine lipsită de substanță și calitate. Această nuntă, devenită insipidă, este o imagine a întregii condiții umane și anume aici Cristos poate începe a-și arăta semnele, așa cum spune evanghelistul Ioan, în acest eveniment vulnerabilă și compromisă.
Această nuntă este, de fapt, un analog cu prima căsătorie a creației, cea a lui Adam și Eva, care, începută splendid, devine amară prin păcat. Omul s-a adaptat adesea la această incompletitudine și a învățat să avanseze cu o fericire efemeră și fără durată. Dar vinul pe care umanitatea și-l procură continuă să se epuizeze, generație după generație, iluzie după iluzie, modă după modă.
Toate acestea se termină când apare o femeie ce are curajul să spună lucrurilor pe nume și să exclame: Nu mai au vin! Maria înțelege bine situația și afirmă, cu prima ei frază, acel adevăr care deschide ușile harului, dacă este acceptat: nu avem vin, ne lipsește ceva.
În general, Cristos poate fi vestit omului doar atunci când acesta recunoaște că nu mai simte gustul, că a pierdut vinul. Mulți preferă să se prefacă și să nu admită că au ajuns la capătul puterilor. Dar dacă cineva dorește să asculte înțelepciunea acestei femei minunate, iată că ea se pregătește să spună și a doua frază: „Faceţi tot ce vă va spune!”
Aceasta este înțelepciunea pe care o dă Maria. Iată ce a făcut ea: a spus „da” la ceea ce i-a spus Dumnezeu. Va fi cineva atât de simplu și umil încât să-i urmeze sfatul? Da, vor fi! Vor fi slujitorii, iar după ei va fi Biserica, și în ea mulți creștini care, generație după generație, au încercat să facă ceea ce le-a spus Cristos. Mulți oameni au salutat ceea ce le cerea Domnul și au văzut apa devenind vin. Ei au arătat că săraca noastră natură umană poate fi transfigurată în viața unor copii ai lui Dumnezeu.
Este impresionant să vezi puterea lui Cristos de a da aromă acelei ape, dar este și mai important faptul că el nu face miracolul în mod direct, ci le spune slujitorilor să o facă. Într-adevăr, ei sunt cei care toarnă apă și apoi o poartă în timp ce aceasta devine vin. Mâinile oamenilor, atât de neputincioase, pot lucra semnele lui Cristos. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să ne amintim de cele două fraze ale Mariei: „Nu mai au vin” și „Faceţi tot ce vă va spune”. Astfel, sărbătoarea noastră devine fără sfârșit.
C. L.