Fragmentul evanghelic în care se vorbește despre răstignirea lui Isus ne ghidează reflecția asupra regalității lui Isus însuși. Pe cruce este scris: „Acesta este regele iudeilor”. Crucea este tronul regelui iudeilor, un rege care este insultat în diferite moduri și despre care liderii religioși spun: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!” Soldații îl insultă și ei: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!”
Unul dintre răufăcători intervine: „Oare nu eşti tu Cristos?” Acest tâlhar afirmă că Isus este Mesia și continuă: „Salvează-te pe tine şi pe noi!” Isus nu-i răspunde. În schimb, celălalt răufăcător îl mustră pe tovarășul său: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. Acest om știe cel puțin două lucruri: pe de o parte, că a făcut rău, iar pe de altă parte, că se află în fața unei persoane nevinovate care nu merită pedeapsa primită. Acest lucru nu este puțin. Dar apoi spune mult mai mult: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!”
Tâlharul cel bun roagă să nu fie uitat. Apoi Isus vorbește: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!” Cuvintele lui Isus au un sens: a fi în paradis înseamnă a fi cu el. Pentru acest răufăcător, întunericul devine un tunel cu o lumină la capăt. Suferința este încă prezentă, dar există și lumină.
Iată ce spune sfântul Paul: „Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el. Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el, vom şi domni împreună cu el” (2 Tim 2,11). Adevărata problemă este a fi împreună cu el. Cu el, crucea devine poarta către paradis. Aceasta este puterea lui.
Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului manifestă calitatea adevăratului Rege, care este aceea de a fi în mijlocul oamenilor „ca unul care slujeşte” (Lc 22,27). Isus nu s-a coborât de pe cruce abandonându-l pe om, ci „oferindu-se liber la patima sa” (A doua rugăciune euharistică) s-a urcat pe cruce rugându-se pentru cei ce l-au răstignit.
Trebuie să știm să fim alături de acest „Rege”, pentru că el nu ne abandonează, iar regalitatea sa este crucea și poarta Paradisului.
C. L.
