Duminica Cuvântului lui Dumnezeu, pe care o celebrăm în Duminica a III-a din Timpul de peste an, este un prilej de a reuni comunitățile în jurul Bibliei, așa cum ne îndeamnă Papa Francisc: „O zi de sărbătoare și celebrare pentru a readuce în centrul vieții, alături de Euharistie, ascultarea Sfintei Scripturi, prin experiențe și momente de lectură, aprofundare și reflecție spirituală care să fie trăite în comunitate”.  

Motto-ul ales pentru acest an este preluat din Evanghelia după sfântul Ioan: „Rămâneți în Cuvântul meu” (In 8,31).  

Ca întotdeauna, duminică, Sfânta Scriptură va fi cea care va lumina inimile credincioșilor. Isus își începe predica cu o frază care este și un rezumat al propriei sale vieți: „Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu este aproape; convertiți-vă și credeți în evanghelie”.  

Împărăția lui Dumnezeu se apropie și să nu uităm că „timpul” este contextul în care se realizează planul lui Dumnezeu și, de asemenea, mântuirea omului. Invitația de a fi atenți la timpul pe care îl trăim este clară. 

În timp s-au realizat diferite evenimente ale istoriei mântuirii: Abraham a auzit glasul care îl cheamă și a pornit dis-de-dimineață cu Isaac spre muntele Moria; Samuel l-a uns rege pe David, chiar dacă acesta din urmă l-a ucis pe Urie heteul pentru a-i cuceri femeia; Nabucodonosor a intrat în Ierusalim și a distrus templul, până în ziua în care Cuvântul s-a făcut trup în sânul Mariei. 

Toate sunt momente diferite, dar fiecare cu importanța sa în relația cu Dumnezeu. 

Marcu ne spune că timpul petrecut cu Isus ajunge la plinătatea sa, deoarece împărăția cerurilor vine sau a venit deja. Împărăția cerurilor este tărâmul fericirilor, unde cei săraci sunt numiți fericiți, iar cei blânzi moștenesc pământul făgăduinței. Este o împărăție care a venit pe pământ odată cu el, fiind anunțată de profeți, și care este încă printre noi, în fiecare zi, chiar dacă am uitat cum să o recunoaștem. 

Există și momentul chemării lui Simon și Andrei de către Isus, în timp ce acești doi frați „își aruncau năvoadele”, adică în cotidianul vieții. Nu există un loc mai bun pentru întâlnirea cu Dumnezeu și pentru chemare decât în viața de zi cu zi, când Dumnezeu vine și face extraordinar timpul pe care îl trăim. 

Dumnezeu nu are nevoie de un loc sacru pentru a se întâlni și a chema bărbați și femei. Locurile vieții sunt locurile în care Dumnezeu îl întâlnește pe om și îl cheamă. Acest lucru este valabil și astăzi. 

C.L.