Sărbătoarea Sfintei Familii a fost introdusă în liturghia catolică doar local în secolul al XVII-lea, și abia în 1921, datorită Papei Benedict al XV-lea, aceasta s-a extins la întreaga Biserică. Papa Ioan al XXIII-lea a modificat data, transferând-o în prima duminică de după Solemnitatea Epifaniei. Reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican a stabilit definitiv Sărbătoarea Sfintei Familii în prima duminică după Crăciun, iar în cazul în care, în Octava Crăciunului nu este nicio duminică, la 30 decembrie.

 

Semnificația sărbătorii este foarte importantă, pentru că, după ce a văzut Sfânta Familie dând naștere și îngrijindu-l pe Pruncul Isus la Nazaret, în această sărbătoare, ea poate fi admirată și amintită în viața de zi cu zi, în timp ce-l privește pe Cristos crescând. Excepționalitatea acestei familii constă înainte de toate în faptul că gesturile zilnice care s-au împlinit și se împlinesc în orice cămin coincid în același timp cu rugăciunea, iubirea, adorarea lui Dumnezeu, comuniunea cu Fiul său întrupat pe pământ. Având grijă de Isus, spălându-l și jucându-se cu el, Fecioara Maria și sfântul Iosif au pus în practică actele necesare de cult, reprezentând punctul de plecare pentru fiecare familie creștină, din trecut și din prezent, trăind fiecare moment al zilei ca un sacrament.

 

Sărbătoarea își propune să dea un exemplu tuturor familiilor creștine, care ar fi putut privi cu mândrie nucleul familial care a fost Cristos, care, în pofida condițiilor particulare cunoscute, era caracterizat de toate problemele normale în care se afla orice familie. Maria s-a căsătorit cu Iosif, urmând legea iudaică, dar mai ales marele plan al lui Dumnezeu, păstrându-și în același timp fecioria.

 

În urma vizitei la sfânta Elisabeta, Maria a început să simtă semnele clare ale unei sarcini, ajungând în cele din urmă să-l nască pe Fiul Domnului. Înainte de vârsta adultă atinsă de Isus, Maria este menționată în Evanghelia după Luca, într-un episod din timpul adolescenței lui Cristos, când avea 12 ani, care discuta în templu cu cărturarii, în timp ce părinții săi îl căutau de trei zile.

C. L.