Iosif și Maria, pentru a împlini Legea iudaică, merg cu Isus la templul din Ierusalim. Ei oferă, ca toți ceilalți, două turturele ca jertfă. Este jertfa săracilor, înlocuind mielul. Este începutul unei istorii care va culmina cu binecuvântarea săracilor și cu sărăcia absolută de pe Golgota.
Simeon și Ana sunt și ei acolo pentru a aduce laude copilului. Simeon este drept și pios. Ana, pe de altă parte, este profetesă. Evanghelistul Luca relatează cuvintele lui Simeon. Cuvintele Anei nu ni le spune, ci ne oferă doar un rezumat al cuvintelor ei.
Ce le va fi spus Ana copilului și mamei sale? Nu știm, dar cu siguranță vor fi fost expresii afectuoase, cele ale unei bunici cu multe recomandări. Fraze înțelepte pentru o familie nouă, cea din Nazaret.
Într-adevăr, în această duminică celebrăm și „Sărbătoarea familiei”, iar liturgia ne oferă modelul Sfintei Familii, care își începe drumul, după nașterea lui Isus, din templu, adică dintr-o alegere clară de credință și totodată de respect pentru planul lui Dumnezeu.
Solemnitatea Sfintei Familii formată din Isus, Maria și Iosif este celebrată în duminica de după Crăciun. Este o sărbătoare care s-a dezvoltat începând cu secolul al XIX-lea în Canada și apoi în întreaga Biserică începând cu 1920. Inițial, a fost celebrată în duminica de după Epifanie. O sărbătoare care își propune să arate Sfânta Familie din Nazaret ca fiind „adevăratul model de viață” din care familiile noastre să se inspire și unde pot găsi ajutor și mângâiere.
Fiecare familie răspunde planului Dumnezeu, începând de la acțiunea sacramentală care unește soții ce doresc să celebreze comuniunea lor conjugală. Este momentul în care familia își exaltă adeziunea la planul lui Dumnezeu și în acel „da” este celebrată iubirea conjugală și, de asemenea, iubirea care îl leagă pe fiecare om de Dumnezeu.
C. L.
