„În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat, zicând: Ce ai cu noi, Isus din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu” (Mc 1,21-28).

Prin urmare, evanghelistul ne prezintă o zi tipică trăită de Isus și discipolii săi: „ziua din Cafárnaum”, un mic oraș situat la nord de Marea Galileii.

Cum își trăia Isus ziua? Predica și învăța, se întâlnea cu oamenii, eliberându-i de rău și vindecându-i, se ruga. În textul de față, era o zi de sâmbătă, ziua Domnului, în care evreul trăia porunca de sfințire a sărbătorii și mergea la sinagogă pentru închinare. Isus și discipolii săi mergeau și ei. Cei prezenți „au fost uimiți de învățătura sa”, pentru că Isus are o autoritate similară cu cea a lui Moise, cuvântul lui fiind diferit de cel al multor cărturari.

Ce este diferit în predica lui Isus? El știe să ajungă la inima fiecăruia dintre ascultătorii săi, care sunt conduși să creadă că învățătura lui este una nouă, în același timp înțeleaptă și profetică, un cuvânt care vine de la Dumnezeu, care tulbură, „rănește”, convinge.

Autoritatea lui Isus se arată și printr-un act de eliberare. În sinagogă era un om chinuit de un duh necurat și în el diavolul acționa într-un mod special. Prezența lui Isus era o amenințare la adresa acestei forțe demonice: „ Ce ai cu noi, Isus din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.

Isus spune: „ Taci şi ieşi din el!”. Deci, eliberează omul de acea prezență devastatoare. Semnul eliberării care a avut loc este un strigăt: „duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el”.

Oamenii prezenți în sinagoga din Cafárnaum se întrebau plini de frică: au ascultat și au văzut că puterile răului sunt biruite de Isus datorită cuvântului său nou și plin de putere. Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat cu adevărat și Isus este recunoscut ca o prezență prin care Dumnezeu însuși vorbește și acționează.

C. L.