Dragii mei, iată-ne ajunși la capătul acestei luni, în care am voit să ne apropiem și mai mult de Mama noastră cerească și împreună să-i oferim un buchet de flori spirituale, pentru a-i arăta iubirea noastră și a-i implora mijlocirea ei în situația dificilă pe care o trăim în ultima perioadă datorită acestui virus nemilos.

 

Astăzi, la ultima reflecție asupra Mariei, ne-am propus să medităm asupra titlului ei de Regina Păcii. Introducând în Litania lauretană invocația „Regina păcii”, Papa Benedict al XV-lea a dorit nu doar să obțină mijlocirea Mariei pentru ca să înceteze glasul armelor, ci și pentru a arăta că pacea inimii o învăluie pe Maria încă din momentul zămislirii ei și, fiind Regina păcii, Maria slujește și mijlocește ca să triumfe pacea dintre om și Dumnezeu și dintre toate popoarele. De aceea, Maria poate fi indicată drept calea sigură a iubirii și a păcii, calea spre care ar trebuie să aspire orice credincios.

 

Maria este „Regina păcii” pentru că este Maica Răscumpărătorului, cel care, în viziunile profetice, este numit „Principele păcii” (cf. Is 9,5). În inimă străpunsă de sabie (cf. Lc 2,35), în durerea maternă a Mariei la picioarele crucii lui Isus se adună și sunt învinse toate tragediile și suferințele lumii.

 

Ne adresăm și noi Mariei cu titlul de „Regina păcii”, având încredere că ea ne poate ajuta să fim „făcători de pace”, ca să facem viața noastră mai umană și mai dreaptă, ca să împlinim cât mai bine voința lui Dumnezeu în viața noastră. În același timp, invocarea Mariei ca „Regina păcii” ne sensibilizează să devenim și noi „instrumente ale împăcării între oameni”, așa cum cerea sfântul Francisc de Assisi în rugăciunea sa: pentru ca, acolo „unde este ură, să aducem iubire, unde este vină, să aducem iertare”, pentru că pacea va fi deplină doar dacă va fi însoțită de iertare, care nu se opune dreptății, ci răzbunării. Amin.

 

† Anton Coșa

Episcop de Chișinău