În limba greacă, termenul „Paraclet” înseamnă „cel care este chemat aproape”. Aceasta era misiunea avocatului apărării, care nu vorbea în numele acuzatului, ci îi stătea alături și îl sfătuia cum să se apere.
Duhul Sfânt nu face lucrurile în locul nostru, ci ne sfătuiește ce trebuie să facem, iar noi putem accepta sau nu îndemnurile sale. Libertatea noastră este prețioasă în ochii Domnului, iar Duhul Sfânt nu este un acuzator, ci dă naștere unei „relații personale”. Cu el mergem în adeziune liberă, nu forțată.
Uneori, în stadiul de imaturitate spirituală, cineva dorește să fie condus ca un sclav, dar credința nu funcționează așa.
Duhul Sfânt, prin natura sa, inspiră, atinge lăuntric. Iar dacă îi deschidem ușa, el ne introduce în intimitatea cu Dumnezeu.
Evanghelia folosește o expresie pentru a vorbi despre această intimitate: „Ne vom face locuinţă la el”. În Vechiul Testament, locuința lui Dumnezeu era Templul. Noul templu al lui Dumnezeu este inima omului, partea cea mai profundă a ființei sale.
Trebuie să reținem bine: „a ne face locuință cu el” este opusul unei relații ocazionale sau trecătoare. Trăirea în casă cu cineva dezvoltă în mod natural obiceiuri. În timp ce unii cred că viața creștină este îndeplinirea unei serii de îndatoriri exterioare, ea este de fapt o relație stabilă, continuă. Nu este vorba de a trăi excepționalul, ci obișnuitul.
Ne aflăm în sărbătoarea Rusaliilor și este corect să ne întrebăm ce înseamnă să fii condus de Duhul Sfânt. Ne putem gândi la un ghid exterior, un fel de navigator care, clipă de clipă, ne spune dacă trebuie să o luăm la dreapta sau la stânga. Dar atunci am fi niște marionete, nu oameni.
În schimb, Duhul Sfânt vorbește în profunzime, unde învață și amintește, făcând inima să crească, familiarizând-o cu binele și cu frumusețea lucrurilor care sunt clare; ca urmare, cineva se simte în largul său în iubire, mângâiere și grijă, simțindu-se „acasă” în bine și înstrăinat de ceea ce este tulburător și pervers.
Dimpotrivă, cei cu mintea lumească au o simpatie pentru ceea ce este ambiguu și răutăcios, sunt intrigați de vorbe rele, sunt amuzați de fărădelegi, caută satisfacție și plăcere în fiecare clipă, simt antipatie pentru ceea ce este simplu și direct.
Răul seduce, binele respectă. Cel ce îl are pe Duhul Sfânt a învățat diferența.
C. L.
