Evanghelia acestei duminici începe cu o frază foarte importantă, care pentru noi trebuie să fie o certitudine pe calea credinței: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”. Știm bine că cea mai mare manifestare a iubirii lui Dumnezeu este darul de a ni-l trimite pe propriul său Fiu „ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

 

Dumnezeu ne iubește, iar Isus este manifestarea acestei iubiri, semnul clar al unei prezențe care ne mântuiește, iar ceea ce a trăit Isus în drumul spre jertfa pe cruce a fost pentru mântuirea noastră.

 

Dumnezeu, cu iubire infinită, după învierea lui Isus și înălțarea sa la cer, ni l-a dat pe Duhul Sfânt, pe care Isus însuși l-a promis ca să nu rămânem singuri.

 

Istoria mântuirii este, prin urmare, marcată de manifestarea lui Dumnezeu care este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar aceste trei persoane formează împreună Sfânta Treime, pe care o adorăm astăzi la această Liturghie.

 

Sfânta Treime este semnul minunat al iubirii lui Dumnezeu, care este prezent în istoria omenirii, de la creație până astăzi. Este o prezență adevărată, precum cea care a călăuzit poporul Israel pe calea eliberării, prin Moise, așa cum vedem în Lectura I. Dar este, de asemenea, o prezență reală, pe care astăzi o vedem prin Biserică, cea care a primit de la Dumnezeu misiunea de a-i călăuzi în continuare poporul spre mântuire.

 

Așa precum am ascultat în a Lectura a II-a, în viața Bisericii și, mai ales, în comuniunea frățească ce trebuie să ne unească pe toți trebuie să recunoaștem prezența lui Dumnezeu, care ne invită la bucurie, desăvârșire, curaj, pace și dragoste fraternă.

 

Dumnezeu se manifestă astăzi prin Biserica ce are grijă de toți credincioșii din orice colț al lumii.

 

C. L.