Evanghelia Duminicii a III-a din Timpul Pascal ne relatează despre întâlnirea lui Isus cu cei doi discipoli aflați pe drumul care duce spre Emaus și este o pagină de mare actualitate.

Ucenicii sunt triști si dezamăgiți din cauza morții Celui care sperau că a fost Mesia, până acolo încât suspectează că au greșit persoana în care și-au pus speranțele. În timp ce aceștia sunt cu totul cufundați în dramă, cei care au trăit cu un Mesia care le-a dezamăgit așteptările nu își dau seama că Cristos merge deja alături de ei: „Ochii lor erau împiedicați să-l recunoască”. De ce ochii lor nu au putut să-l vadă? Pentru că erau inundați în mentalitatea lor. Au văzut ce credeau și s-au cufundat în frică. Nu doar asta. Când Cristos începe să le pună întrebări, ei îl numesc „singurul străin din Ierusalim”.

Aceasta este realitatea noastră: realizăm planuri, iar apoi ceea ce ne așteptam nu se întâmplă. Atunci încep mari discuții pentru a înțelege „de ce?” și a se caută vinovatul, în timp ce prezența Domnului și ceea ce vrea să ne spună este de neînțeles. Chiar și printre noi, în Biserică, în consilii și în comunități, facem multe proiecte și planuri, dar este întotdeauna dificil să descoperim prezența Domnului și, mai ales, să-l recunoaștem.

Fără o privire de credință există riscul ca Isus să meargă alături de noi, dar să rămână mereu un „străin”.

Mons. Cesare Lodeserto