În Liturghia Duminicii a IV-a a Postului Mare, numită „a bucuriei”, pregustăm bucuria Paștelui, și, în această Duminică, la fel ca în sărbători și solemnități, este permisă folosirea florilor pentru a decora altarul. În plus, veșmintele liturgice „roz” pot fi folosite pentru a accentua caracterul de bucurie al acestei celebrări.

Evanghelia ne relatează despre generozitatea bunului tată față de fiul său mai mic, care, după ce a risipit proprietatea familiei, decide să se întoarcă acasă, sperând să fie iertat. Acest fiu mai tânăr l-a rugat pe tatăl său să-i dea partea ce i se cuvenea din averea familiei, detașându-se de izvorul harului, dar numai după aceea își dă seama că în afara comuniunii cu tatăl său există doar foamete și goliciune. Dar și tatăl cel bun trebuie să se confrunte cu fiul mai mare, care nu dorește să participe la sărbătoarea organizată în cinstea revenirii fratelui său. Ambii frați, deși în moduri diferite, au uitat ce înseamnă să fie cu tatăl lor într-o relație iubitoare: fratele mai mic a rupt relația, crezând că poate trăi independent, iar fratele mai mare nu a trăit niciodată în comuniune de dragoste cu tatăl său, pentru că s-a comportat mereu ca un slujitor mai degrabă decât ca un fiu.

Mons. Cesare Lodeserto