„Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică” (In 12,20-33).
 
Evanghelia din această duminică reprezintă culmea succesului misiunii publice a lui Isus, când Andrei și Filip trebuie să-l informeze pe Domnul că sunt greci care întreabă de el. Vor să-l vadă pe Isus, să-l întâlnească, să-l cunoască. Pe cine îl caută ei? Un personaj cunoscut, un făcător de minuni, poate Mesia, în orice caz un om important. Nu vor găsi nimic din toate acestea.

Isus proclamă solemn că este clipa glorificării, dar gloria lui este cea a unui bob de grâu care moare. Ce triumf este cel al unei semințe putrezite? De a da naștere vieții. Stranie glorie: care dă viață altora, dar și-o pierde pe a sa.
 
Viața își are originea în dăruirea de sine. Adesea, când ne confruntăm cu probleme, credem că soluția constă în a avea siguranță, proprietate, putere. Dar adevărata soluție este să te pierzi în Dumnezeu. Nu avem nevoie de o mare înzestrare sau de o mare putere, ci trebuie să știm cum să renunțăm la acel puțin sau mult care suntem sau care credem că suntem.
 
„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică”. Accentul nu se pune pe moarte, ci pe viață. Gloria lui Dumnezeu nu este moartea bobului, ci rodul. Observăm un bob de grâu, orice sămânță: arată ca o coajă uscată, plictisitoare și inertă, în realitate este o mică sursă de viață. Căzând pe pământ, sămânța nu putrezește și nu moare. În pământ nu se produce moartea seminței, ci o lucrare neobosită și minunată, care este o dăruire continuă, neîntreruptă: pământul dă elementele sale minerale prețioase, boabele oferă hrana germenului, așa cum o mamă își oferă pieptul unui copil. Și când bobul a dat totul, germenul crește în jos cu rădăcinile și apoi în sus cu vârful fragil și puternic al frunzelor sale. Deci da, bobul moare, dar nu în sensul în care viața este luată din el, ci transformată într-o formă de viață mai avansată și mai puternică.

C. L.