Această sărbătoare comemorează intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, întâmpinat de mulțimea purt\nd ramuri luate de pe câmpuri, care îl aclamă drept rege.

Odată cu Duminica Floriilor, care comemorează intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim pentru a întâmpina moartea, începe Săptămâna Sfântă, care comemorează ultimele zile ale vieții pământești a lui Cristos și patima, moartea și învierea sa.

Istoria intrării lui Cristos în Ierusalim este prezentă în toate cele patru Evanghelii, dar cu unele variații: Matei și Marcu spun că oamenii purtau ramuri de copaci, Luca nu menționează acest detaliu, în timp ce numai Ioan vorbește despre ramurile de palmier.

Prin urmare, Isus intră în Ierusalim, sediul puterii civile și religioase a Palestinei, aclamat precum se făcea doar cu regii, dar călare pe măgar, în semn de umilitate și blândețe. Regii, de obicei războinici, își făceau intrarea triumfală călare pe cai.

Evangheliile relatează că Isus a sosit împreună cu discipolii săi la Betfaghe, lângă Ierusalim, și sâmbătă seara i-a trimis pe doi în sat să ia un măgăruș legat și cu el un mânz și să-i ducă la el; dacă cineva s-a fi împotrivit, trebuiau să spună că Domnul are nevoie de el, dar va fi trimis înapoi imediat. Discipolii au făcut ceea ce li s-a cerut și au adus cele două animale, iar în dimineața următoare le-au acoperit cu haine și Isus apornit spre Ierusalim.

Mulțimea foarte mare, adunată de vestea despre sosirea lui Mesia, și-a întins mantiile pe pământ, în timp ce alții tăiau ramuri de măslini și palmieri și le fluturau cu bucurie, onorându-l pe Isus și exclamând: „Osana Fiului lui David! ".

În Duminica Floriilor este citită un lung fragment despre Patima Domnului, care amintește de drumul lui Isus pe calea crucii. La sfârșitul Liturghiei, credincioșii iau acasă ramurile binecuvântate, păstrate ca simbol al păcii.

C. L.