An de an, la 6 ianuarie, Biserica celebrează momentul în care Pruncul născut la Betleem s-a descoperit omenirii întregi, reprezentate de cei trei magi de la Răsărit, care au venit să i se închine. An de an, în această zi, Biserica îi înalţă laude lui Dumnezeu pentru că toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

Şi în Catedrala „Providenţa Divină” din Chişinău a răsunat la 6 ianuarie 2015 acelaşi imn de laudă adus lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie din solemnitatea Epifaniei Domnului din acest an însă a avut în caracter deosebit, întrucât păstorul Diecezei de Chişinău, PS Anton Coşa, a împlinit 15 ani din ziua consacrării sale episcopale de către sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.

Alături de el, la această sărbătoare au fost prezenţi oaspeţi veniţi din străinătate: PS Petru Gherghel, episcop de Iași, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de București, preoți profesori de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, precum și preoții din Decanatul Centru.

În cuvântul de salut adresat oaspeților și tuturor credincioșilor care au umplut sfântul lăcaș, PS Anton Coșa a subliniat frumusețea solemnității Epifaniei Domnului, darul mare pe care-l face Dumnezeu descoperindu-se neamurilor, precum și bucuria de a-i putea aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru cei 15 ani de episcopat. Cuvântul de învățătură, proclamat după lecturile sfinte, a fost rostit de PS Aurel Percă, care a menționat că „Solemnitatea de astăzi este o prelungire a celebrării Naşterii Domnului, a sărbătorii Crăciunului. Epifania este sărbătoarea revelării, descoperirii, manifestării dumnezeirii Pruncului divin, născut la Betleem, descoperire făcută tuturor popoarelor, reprezentate prin vizita celor trei magi”, amintind că „pentru Biserica locală din Republica Moldova, în urmă cu 15 ani a fost o zi strălucită, pentru că la 6 ianuarie, în anul Marelui Jubileu 2000, primea primul episcop al acestei dieceze prin consacrarea episcopală pe care o primea din mâinile unui sfânt, sfântul Ioan Paul al II-lea, în Bazilica „Sfântul Petru” din Roma (textul integral al predicii îl puteți citi mai jos).

După oferirea jertfei euharistice și după ce poporul s-a împărtășit cu trupul lui Cristos, au urmat urările de „La mulți ani” din partea PS Petru Gherghel, a PS Cornel Damian și a Mons. dr. Benone Farcaș, parohul de „Providența Divină”. Poate cea mai mare surpriză a zilei a fost recitalul de mulțumiri adus PS Anton Coșa de un grup de copii ai parohiei. Înainte de binecuvântarea finală împărțită credincioșilor de toți cei patru episcopi, păstorul Diecezei de Chișinău a binecuvântat, conform unei vechi tradiții, sarea, apa, creta și tămâia.

Pr. Petru Ciobanu

Predica PS Aurel Percă în Solemnitatea Epifaniei Domnului

6 ianuarie 2015, Catedrala „Providența Divină”, Chișinău

Preasfinţite Episcop Anton,

Preasfinţite Episcop Petru, Episcop de Iaşi,

Cucernici confraţi preoţi, dragi persoane consacrate,

Iubiţi credincioşi,

 Solemnitatea de astăzi este o prelungire a celebrării Naşterii Domnului, a sărbătorii Crăciunului. Epifania este sărbătoarea revelării, descoperirii, manifestării dumnezeirii Pruncului divin, născut la Betleem, descoperire făcută tuturor popoarelor, reprezentate prin vizita celor trei magi.

Pentru Biserica locală de Chişinău, pentru această dieceză binecuvântată, este o zi deosebită, deoarece îşi aminteşte cu recunoştinţă de darul episcopatului pe care Preasfinţitul Anton l-a primit la 6 ianuarie, în anul Marelui Jubileu 2000, la Roma, din mâinile Sfântului Ioan Paul II. Şi pentru această binecuvântată Biserică locală, în ziua de 6 ianuarie anul 2000 a apărut o stea călăuzitoare.

Solemnitatea Epifaniei ne oferă un mesaj de lumină şi o invitaţie la căutare.

În liturgia cuvântului lumina pare să domine scena: lumina stelei care călăuzeşte drumul magilor; lumina pe care o contemplă profetul Isaia (în prima lectură). Steaua, în fond, este o lumină reflectată de adevărata Lumină, care este Dumnezeu, Pruncul Divin.

În noaptea de Crăciun am contemplat această lumină care a strălucit pe bolta cerului pentru păstori, care au fost primii să primească vestea naşterii lui Isus. Şi păstorii, aşa cum a amintit Sfântul Părinte Papa Francisc în predica sa de Crăciun, au fost primii pentru că erau ultimii, cei emarginaţi; şi au fost primii pentru că vegheau în timp de noapte.

Astăzi, care de altfel este ziua în care Biserica răsăriteană celebrează Crăciunul, Evanghelia ne pune înaintea noastră o altă categorie de persoane cărora li se descoperă Pruncul divin: magii, înţelepţii: cei care sunt în căutarea adevărului. Este emoţionant să ne gândim cum cu 2000 de ani în urmă, trei magi, trei oameni înţelepţi, au pornit la drum, la apariţia unei stele şi au continuat drumul care s-a oprit la Betleem.

Din totdeauna magii au fost luaţi ca model al oamenilor care sunt în căutarea lui Dumnezeu. Din totdeauna omul trăiește în căutarea divinului. O lumină i-a mişcat pe magi din existenţele lor comode, din palatele lor din Orient, spre un scop de speranţă, de bucurie, de pace.

Magii sunt cei care se întreabă, care nu se mulţumesc cu ceea ce ştiu sau au văzut. Magii sunt oameni care nu se închid în autosuficienţa inteligenţei lor, a ştiinţei, a cunoştinţelor dobândite, dar continuă să caute şi să întrebe…

Astfel ajung la curtea lui Irod cu întrebarea: "Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm".

Când omul este în căutarea lui Dumnezeu, el nu se poate opri; căutarea lui Dumnezeu pune în mişcare inima, gândurile, paşii.

Mulţi, probabil, au văzut acel semn pe cer; puţini, însă, au înţeles semnificaţia lui; numai magii s-au mişcat. Au fost mereu preocupaţi să-l găsească pe “regele nou-născut al iudeilor”: “Unde este regele nou-născut al iudeilor?”

Noi, de atâtea ori suntem blocaţi, pentru că dorinţa de a-l găsi şi întâlni pe Dumnezeu rămâne undeva îngropată din cauza multor preocupări egocentrice.

Semnificaţia este clară: dacă vrem să tratăm cu Dumnezeu, dacă vrem să-l întâlnim pe Dumnezeu, trebuie să pornim la drum. Riscul cel mai mare este acela de a nu porni, de a auzi glasul conştiinţei, şi de a nu-l urma; să descoperim chemarea lui Dumnezeu şi să nu o urmăm. Nu este nevoie să apară vreo cometă specială… Invitaţia de a porni la drum, pentru a-l găsi pe Dumnezeu răsună de multe ori în inima noastră… Papa Francisc ne îndeamnă să nu cădem în curentul « globalizării indiferenţei ».

Magii sunt capabili să pornească la drum. Ei sunt capabili să ridice privirea pentru a privi o stea şi, apoi, sunt capabili să se prosterne pentru a adora un Prunc, care desigur depăşeşte aşteptările lor pentru un Dumnezeu puternic, regesc, dominator : ei descoperă un Dumnezeu sărac, slab, slujitor.

Ca şi magii, şi noi trebuie să pornim la drum, chiar fără a avea un răspuns complet clar, dar urmând diferitele stele care pot apărarea pe firmamentul vieţii noastre : o lectură bună, o predică, un îndemn al unui preot, al unui prieten…Pentru aceasta trebuie să ridicăm privirea, să privim în jurul nostru, depăşind înclinaţiile egoismului sau ale comodităţii noastre.

Cei trei magi, abia ajunşi înaintea Pruncului, au îngenunchiat. Era poate pentru prima oară când o făceau şi rămâne un gest, care poate apărea ciudat: oameni înţelepţi care îngenunchează înaintea unui copil! Ei au înţeles că erau de fapt mai mici decât acel Copil, sau mai bine zis, că acel Copil era Dumnezeu care s-a făcut mic pentru a fi aproape de ei. L-au primit în inima lor şi i-au dăruit ceea ce aveau mai preţios : “căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă”.

Facem a noastră rugăciunea Bisericii de la această Liturghie: „Dumnezeule, care, prin steaua călăuzitoare, l-ai descoperit astăzi neamurilor pe Fiul tău unul-născut, dă-ne, te rugăm, harul ca noi, care te-am cunoscut prin credinţă, să ajungem să privim chipul măririi tale”.

 Iubiţi credincioşi,

Astăzi, solemnitatea Epifaniei Domnului, noi celebrăm „începuturile chemării noastre la mântuire şi arătarea lui Cristos Mântuitorul lumii întregi”. Aşa cum recita şi la prefaţa liturghiei, „astăzi este ziua strălucită în care Mântuitorul lumii s-a revelat”.

Pentru Biserica locală din Republica Moldova, în urnă cu 15 ani a fost o zi strălucită, pentru că la 6 ianuarie, în anul Marelui Jubileu 2000, primea primul episcop al acestei dieceze prin consacrarea episcopală pe care o primea din mâinile unui sfânt, Sfântul Ioan Paul al II-lea, în Bazilica „Sfântul Petru” din Roma.

La 15 ani distanţă de acest dar primit, această zi este şi o zi a mulţumirii şi a recunoştinţei faţă de Dumnezeu pentru darul făcut acestei porţiuni a poporului lui Dumnezeu, care este în Dieceza de Chişinău.

În acea îndepărtată şi binecuvântată zi, Preasfinţitul Episcop Anton primea de fapt darul Epifaniei, adus cu sine aici, la Chişinău, spiritul Epifaniei, un adevărat program de slujire episcopală: episcopul trebuie să fie o „stea călăuzitoare” pentru poporul creştin în căutarea lui Cristos, şi asemenea magilor, să fie un căutător al lui Dumnezeu pe care să-l arate oamenilor.

Spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea la omilia consacrării, adresându-se tuturor episcopilor consacraţi: „Nu uitaţi harul acestei zile: Lumina lui Cristos să strălucească mereu în inimile voastre şi în slujirea voastră pastorală”, iar Preasfințitului Anton în ziua de 6 ianuarie 2000 i-a spus: „Consacrarea episcopală să te confirme şi să te întărească pe tine, Monseniore Anton Coşa, în slujirea Administraturii Apostolice a Moldovei”.

De 15 ani, ca episcop, Preasfinţitul Anton este pe aceste meleaguri un adevărat martor al divinei Epifanii, cu scopul de a indica drumul pentru toţi credincioşii spre acea lumină care a strălucit la Betleem, spre acea lumină care este Cristos.

Pentru acest mare dar al episcopatului şi pentru slujirea binecuvântată îndeplinită de Păstorul dumneavoastră, îi aducem azi mulţumire lui Dumnezeu şi-l încredinţăm mai departe puterii harului său şi rugăciunilor tuturor preoţilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor din Dieceza de Chişinău, pentru a păstori acest popor creştin mulţi ani, în sănătate şi pace sub ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria. Amin.