Cu o celebrare ecumenică la Centrul „Don Bosco”, s-a încheiat, la 25 ianuarie, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor în Dieceza de Chișinău, deschisă la 18 ianuarie cu sfânta Liturghie prezidată de PS Anton Coșa în catedrală. 

La celebrare, organizată de părintele Sergio Bergamin, au participat reprezentanți ai comunităților greco-catolică, ortodoxă, baptistă și luterană, în jurul Episcopului Anton Coșa, care a prezidat-o. 

Introducând celebrarea, episcopul a reamintit celor prezenți, așa cum se precizează în rit, că „Suntem adunați aici ca frați și surori pentru a ne ruga pentru unitatea vizibilă între creștini. Celebrarea noastră este centrată pe parabola bunului samaritean, în care ascultăm chemarea divină de a-l iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine”.

Celebrarea i-a implicat pe toți cei prezenți într-o rugăciune comună, la care au participat toți frații și surorile din Bisericile creștine prezente. În centrul adunării se afla un recipient cu apă, din care fiecare a luat apă ca simbol al propriei renașteri, iar apoi au schimbat semnul păcii. 

Episcopul, în omilia sa, amintind conceptul de pod care trebuie să unească ceea ce este divizat, a spus că „tocmai de aceea noi, creștinii de acum, nu ar trebui să-i judecăm pe cei dinaintea noastră, ci să căutăm să dărâmăm gardurile pe care ei le-au înălțat, lăsându-l pe Tâmplarul divin să construiască, prin Duhul său Sfânt, poduri care să ne unească„. 

Pentru a-i readuce pe creștini laolaltă, există piedici care trebuie depășite, a spus episcopul: „Prima piedică în a zidi poduri este indiferența... Dar această atitudine uneori poate deveni răutate, și aceasta ar fi a doua piedică în zidirea de punți... O a treia piedică în calea unității este egoismul, adică lipsa capacității de a privi spre aproapele cu ochii iubitori ai bunului samaritean și concentrarea pe propria persoană, crezând că noi suntem cei mai buni, noi suntem cei drepți, noi deținem adevărul absolut, pe când toți ceilalți sunt în greșeală”.

„Ce anume ar putea îndepărta toate aceste piedici? Răspunsul se află în exemplul pe care ni-l dă bunul samaritean, și anume iubirea față de celălalt. Așadar, în acest spirit al iubirii suntem invitați să-l primim pe aproapele nostru, așa cum este el, să ne aplecăm cu milă asupra lui, indiferent dacă el este catolic sau ortodox, luteran sau baptist, calvin sau adventist etc., pentru că ceea ce ne unește este mult mai puternic decât ceea ce ne separă”.

C.L.