Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă! (Mt 11,28) sau, cum spune Cartea Genezei: Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse (2,2). Qohelet spune că există un timp pentru toate...; eu aș adăuga că există un timp pentru a munci și un timp pentru a ne odihni, pentru a recăpăta acele forțe de care noi, preoții, avem nevoie pentru a ne îndeplini misiunea. Sau, ca să folosesc un limbaj adaptat erei noastre tehnologice: pentru a ne încărca bateriile.

Astfel de momente de odihnă și de refacere – sau, mai degrabă, de reculegere – au fost exercițiile spirituale pentru preoții Diecezei de Chișinău care au avut între 12-17 noiembrie 2017 în incinta Centrului „Ioan Paul al II-lea” FIDES din Chișinău. Predicator a fost un păstor tânăr, dar plin de har. Este vorba de Preasfințitul Eduard Kawa OFMConv, episcop auxiliar de Lwow, care, prin stilul său de a ne explica cuvântul lui Dumnezeu și de a ne îndemna să-l punem în practică, ne-a captat pe toți... Și pentru asta îi mulțumim!

Exercițiile spirituale au început luni, 12 noiembrie, cu o întâlnire de deschidere. Drumul lung și alte piedici întâlnite în drumul său l-au făcut pe PS Eduard să întârzie, de aceea, Preasfințitul Anton a fost cel care le-a deschis cu o rugăciune comună în capela improvizată în sala de conferințe a FIDES-ului. La ora 18.00 – ca și în zilele următoare – ne-am rugat Rozariul și Vesperele. Iar la discuțiile spirituale de seară am avut bucuria să savurăm pentru prima dată cuvintele pline de har și învățătură pe care le rostea predicatorul.

Fiecare zi începea cu Cristos, adică cu sfânta Liturghie și Laudele, și asta tocmai pentru a fi mai conștienți că nimic nu poate fi pus înaintea Mântuitorului. Plecând de la cuvântul Evangheliei, PS Eduard ține o scurtă predică, scurtă da, dar nu lipsită de conținut, care, în același timp, era un imbold spre a reflecta asupra preoției noastre. Fiecare dintre cele două meditații aveau la bază un fragment scripturistic, explicat – și poate asta era ceea ce impresiona – în stilul alegoric al părinților Bisericii, meditațiile ridicând pentru fiecare multe întrebări, dar oferind și multe răspunsuri. Și cum rugăciunea trebuie să fie acel moment de cufundare tot mai mult în Inima Mântuitorului, toți fiind o inimă și un cuget, ne-am rugat Breviarul, Coronița Divinei Îndurări și Rozariul, în afară de rugăciunea personală a fiecăruia.

Cuvintele sunt prea slabe pentru a transmite ceea ce simte inima – chiar și acum – în urma acestor reculegeri, a acestor zile de odihnă pentru trup și pentru suflet. Poate am ajuns acolo împovărați, dar am plecat la încheierea acestor exerciții spirituale odihniți de toată lucrarea pe care am făcut-o și gata, cu un nou elan și cu noi forțe, să-l lăudăm pe Dumnezeu.

Pr. Petru Ciobanu