An de an, la 15 august, Biserica universală sărbătorește primul rod al răscumpărării aduse de Cristos: ridicarea cu trupul și cu sufletul la cer a Mamei noastre cerești, Maria, solemnitate cunoscută mai ales ca „Adormirea Maicii Domnului”. În aceeași zi, deja de ani buni, biserica din Orhei își sărbătorește hramul, aducând de fiecare dată mulțumire lui Dumnezeu pentru bucuria de a o avea pe Maria drept patroană și ocrotitoare.

Anul acesta, sfânta Liturghie solemnă de hram, începută la ora 11.00, a fost celebrată de păstorul Diecezei de Chișinău, PS Anton Coșa, alături de care au concelebrat preoți veniți din parohiile diecezei noastre, precum și preoți oaspeți din România, membri ai Congregației Cuvântului Divin, cea căreia i-a fost încredințată spre păstorire Parohia din Orhei, înființată în anul 2014. Predica a fost ținută de episcopul nostru, care a menționat că, privind la viața de credință a Fecioarei Maria putem vedea viața noastră, cu bucuriile și problemele ei (textul integral al predicii îl puteți citi mai jos).

Și poporul credincios a fost numeros. Pe lângă credincioșii parohiei și alți băștinași ai localității de pe malul Răutului, au venit la sărbătoare pelerini din Chișinău, plecați în pelerinaj în data de 13 august, însoțiți de parohul de Ungheni, Pr. Krzysztof Płonka, din Bălți, însoțiți de păstorii parohiei și de persoane consacrate, și din Stăuceni, parohie a căreia filială a fost comunitatea din Orhei.

În mod tradițional, sfânta Liturghie a fost urmată de o agapă frățească, menită să prelungească bucuria sărbătorii.

Pr. Vivian Furtado

Predica PS Anton Coșa

la sărbătoarea hramului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Orhei

 Dragi confrați întru preoție, dragi persoane consacrate, iubiți fraţi şi surori,

Ne-am adunat și anul acesta să celebrăm hramul comunității catolice din Orhei, în această zi frumoasă în care întreaga Biserică catolică, sărbătorește una din cele mai vechi şi iubite sărbători dedicate Preasfintei Fecioare Maria, și anume ridicarea ei în gloria cerului cu trupul și cu sufletul, cu toată ființa sa umană, în integritatea persoanei sale. Voim astăzi să ne reînnoim iubirea noastră faţă de Maria, și admirând-o să o lăudăm pentru „lucrurile” mari pe care Cel Atotputernic le-a făcut pentru Ea şi pe care le-a săvârșit în Ea.

Contemplând-o pe Fecioara Maria pe drumul ei de credință putem vedea în profunzime şi viaţa noastră, pentru că şi existenţa noastră cotidiană, cu problemele şi speranţele sale, primeşte lumină de la Maica lui Dumnezeu, de la parcursul său spiritual, de la destinul său de glorie; și vorbind despre acest drum şi această ţintă supranaturală a ei, putem întrezări în credință, într-un fel, însuşi drumul nostru şi însăşi ţinta noastră.

Am auzit în prima lectură luată din cartea Apocalipsei vorbindu-se despre un semn mare ce s-a arătat în cer: “o femeie, înveșmântată cu Soarele, având Luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroană cu doisprezece stele” (Ap 12,1). Prin aceste imagini simbolice luate din Apocalipsa sfântului Ioan, sfânta Biserică ne prezintă tocmai acest eveniment unic, extraordinar, și anume înălțarea Preacuratei Fecioare Maria cu trupul ei înviat şi glorificat în slava cerească. Dar pentru a putea înțelege acest fenomen avem nevoie ca şi la o eclipsă de soare, ca să nu orbim, de nişte ochelari speciali – de ochelarii credinţei, fără de care nu vedem şi nu înţelegem nimic din misterul pe care îl celebrăm în ziua de azi.

Despre Preacurata Fecioara Maria ne vorbește și Conciliul al II-lea din Vatican, în constituția Lumen Gentium spunând că ea este imaginea Bisericii viitoare, semnul şi modelul pe care Dumnezeu îl dă Bisericii peregrine pe pământ. Prin viaţa sa pământească şi prin Înălţarea sa la cer, Sfânta Fecioară devine exemplul, figura a ceea ce Biserica trebuie să fie aici pe pământ şi dincolo în veșnicie.

Iubiţi fraţi! şi noi suntem destinatari ai acelei iubiri imense pe care Dumnezeu a rezervat-o – desigur, în manieră absolut unică şi irepetabilă – Mariei. În această solemnitate a ridicării ei la cer să privim la Maria: Ea ne deschide un drum plin de speranță, ne invită spre un viitor plin de bucurie şi ne învață și modalitatea prin care să ajunge acolo. Adică asemenea ei ni se cere și nouă sa-l primim în viața noastră pe Fiul său, desigur în mod spiritual, prin credință. Și apoi să nu pierdem niciodată legătura noastră cu El, dimpotrivă oricând să ne lăsăm luminați şi conduși de Cuvântul său; Sa-l urmăm în fiecare zi, chiar şi în momentele în care simțim că devin apăsătoare crucile noastre.

Lectura din cartea Apocalipsei vorbește și de un alt semn ce a apărut din cer, și anume un balaur mare, roşu, un monstru cu şapte capete şi zece coarne. Este șarpele, cel de demult, care se mai cheamă diavolul şi Satana. El încearcă să înghită copilul, pe Cristos şi pe noi, cei care formăm trupul său. El încearcă să lovească mai întâi în femeie, în Maria: lovitura sa de coadă a fost atât de puternică încât a măturat de pe cer o treime din stele. Satanei pierde totuși războiul împotriva omului. Dar satana îşi continuă războiul împotriva celor din seminţia femeii, împotriva copiilor Mariei de pe pământ, împotriva noastră, a creștinilor care doresc să-și trăiască viața în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu.

Aţi reţinut descrierea balaurului: era roşu la faţă ca sângele. Satana este cel care provoacă toate prigoanele, toate războaiele din lume: pe faţa Satanei apare tot sângele martirilor, sângele oamenilor nevinovaţi ucişi în războaie, sângele milioanelor de copii ucişi înainte de a se naşte.

Dar Maria este femeia mereu învingătoare. Ori de câte ori şarpele încearcă să-şi ridice capul, Maria i-l zdrobește cu călcâiul. Cea mai cumplită prigoană a provocat-o Satana în secolul trecut chiar și pe aceste teritorii ale noastre, prin uneltele sale, oameni fără credință vânduți satanei. A fost o luptă între şarpe şi femeie. În 1917 bolşevicii au început teroarea şi masacrele în Rusia și apoi mai târziu și pe la noi. În acelaşi timp, în 1917 femeia înveşmântată în soare, Maria, apare la Fatima şi îşi confirmă apariţiile prin minunea soarelui din 13 octombrie 1917; soarele – care a dansat în văzduh în văzul a 60.000 de oameni. Maria a promis la Fatima în cele din urmă succesul creştinilor împotriva fiilor satanei.

Iubiți credincioși. sărbătoarea de azi este o sărbătoare a încrederii şi a speranței. Viaţa noastră pe pământ este un război neîncetat împotriva forțelor răului, împotriva păcatului, împotriva ispitelor: chiar dacă momentan Satana nu provoacă război, prigoană în afară, el provoacă război înăuntrul nostru. Maria este forța şi speranţa noastră. Alergând la ea în rugăciune suntem siguri de victorie, avem încredere că vom ajunge acolo unde ea a ajuns deja şi unde îi aşteaptă pe toţi copiii ei de pe pământ. Amin.